Remorcherul portuar 170

 

Lipsa unui remorcher portuar dedicat a forțat Șantierul Naval Militar Mangalia  (S.N.M.M.) să folosească, pentru diverse manevre ale navelor în construcție, șalupele de remorcare-salvare aparținând Marinei Militare. În scurt timp limitările acestora au ieșit în evidență: motoare slabe, stabilitate insuficientă, manevrabilitate redusă.

Oricum, S.R.S.-urile nu fuseseră proiectate pentru acest tip de misiuni. Era nevoie de un remorcher portuar, mai puternic și mai stabil. Problema cea mai dificil de rezolvat a fost încadrarea costurilor cu construcția remorcherului în bugetul planului de investiții.

Colectivul de proiectanți al S.N.M.M. condus de cpt. rg. III ing. Cornel Lepadatu a avut ca obiectiv realizarea unei nave funcționale proiectată și construită cu costuri minime. În acest scop s-a utilizat ca punct de plecare proiectul S.R.S., majorându-se deplasamentul acestuia  prin derivare în vederea instalării unor motoare mai puternice.

Pentru  operaționalizarea remorcherului au fost utilizate echipamente aflate deja în stocul S.N.M.M., renunțându-se la comenzi externe șantierului, comenzi care ar fi avut un impact negativ asupra costului final.

Nu deținem până în acest moment date exacte privitoare la finalizarea construcției, dar din elementele pe care le avem, rezultă că în octombrie 1982 proiectul tehnic  era finalizat. În nomenclatorul șantierului nava era înregistrată ca “remorcher 2x300 cp”. Ulterior a primit numarul de bordaj 170.

 

Caracteristici:

Lungime maximă 21.725 m

Lungime la linia de plutire 20,025 m

Lungimea între perpendiculare 20,00 m

Lățime maximă 5,50 m

Lățime la linia de plutire 5,40 m

Înalțime de construcție 2,40 m

Pescaj 1,40 m

Coeficient de finețe 0,406

Deplasament 63,646 tone

Distanța între coaste 0,50 m

Putere de propulsie 2x 300 cp

Turația motorului 1500 rot/min

Două generatoare diesel de 35 Kw/380 V/ 50Hz

Echipaj 9

Raza de acțiune 200 Mm

Nava nu era înarmata

 

Remorcherul 170 la Mangalia in iulie 2018 (colecția autorului):

Șalupa de remorcare-salvare S.R.S. nr. 578 echipată cu două motoare sovietice 3D6 (2 x 150 cp), punctul de plecare în proiectarea remorcherului 170. Până la finalul anului 2000, remorcherul a fost piturat similar, având opera vie maro antivegetativ, linie de plutire neagră, marginita la partea superioara de o linie subtire alba, opera moarta, gri, suprastructura alba, puntea roșie, numărul de bordaj 170 scris la prova cu vopsea alba.Începând cu anul 2001, opera moartă a fost piturată în negru, linia de plutire a fost trasată cu alb, la centrul navei aparând indicativul SN 170 cu litere in relief vopsite în alb (foto 13 august 2013, colectia autorului):

Nava este realizată din tablă de oțel sudată cu grosimea de 3-6 mm. Exista cinci compartimente desparțite de pereți etanși, după cum urmează: camera cârmelor (coastele -2- 3), compartimentul generatoarelor diesel (coastele 3- 12), compartimentul mașini (coastele 12- 24), cazarma (coastele 23- 35), forpic (coastele 35-41).

Remorcherul este prevăzut cu derivor între coastele 5- 39; chilele  de ruliu  sunt  situate între coastele 13 si 30.

Cazarma cuprindea cabina comandantului, careul și o cabină  cu patru cușete, câte două în fiecare bord, suprapuse. Încă din proiectare s-a renunțat la cabina comandantului, optându-se pentru un careu extins. Inventarul careului este destul de sumar, cuprinzand două canapele fixe , o masă dulap (oficiu), o masă fixă, un frigider Arctic (240 l).

În prova suprastructurii este timoneria (coastele 27-33); între coastele 21- 27 se afla la tribord bucătaria, apoi la babord grupul sanitar, intrarea în cazarmă și accesul în compartimentul mașini. Sprastructura se continua spre pupa cu  șahtul mașini (coastele 5- 21).

Inventarul grupului sanitar: cuier cu două cuie, suport hâirtie igienica, ghișeu, oglindă lavoar, perdea grup sanitar, suport săpun, suport prosop; în bucataria navei se afla o  plită electrică, un dulap suspendat, o masă de preparare a alimentelor. Izolarea termică este executată în maniera tipică perioadei, din polistiren și placaj melaminat.

Propulsia este asigurată de două motoare sovietice de tipul 3D12 ALE (300 cp), prevăzute cu reductoare cu raport de transmisie de 2,04 rezultând o turație la elice de 735,29 rotații pe minut,  puterea la elice 270 cp. Alegerea acestei variante de motorizare  a fost rezultatul reducerii  programului de constructie al  șalupelor  de patrulare graniceresti (S.P.I.), motoarele 3D12 necesare echiparii acestora rămânănd disponibile în șantier.

Există un tanc principal de motorină aflat sub motoarele auxiliare și două tancuri de serviciu în borduri, alături de tancuri de ulei și de apă.  Pe masura ce tancurile de serviciu se golesc, se efectueaza transferul de carburant din tancul principal; alimentarea cu motorină  se efectueaza prin bușoanele etanșe aflate la nivelul punții.

Motoarele 3D12 funcționau la turație ridicată, nefiind cele mai potrivite pentru un remorcher. Situația a fost rezolvată prin proiectarea unor elici adecvate, cu pasul de 0,55m, diametru 1m , raportul de disc 1,05. Elicele au câte cinci pale, soluție aleasă în vederea reducerii vibrațiilor (este recomandat ca numărul de pale să nu fie multiplu de numărul cilindrilor motorului de propulsie).

Elicele de mici dimensiuni pun probleme mari în procesul de fabricatie (de ex. S.N. Galați nu putea produce decât elice cu diametrul de minim doi metri, prelucrarea efectuându-se cu mașini-unelte speciale). S.N.M.M. fabrica elice pentru clasele Shanghai II, VTAP, VTM, fapt care a condus la formarea unui colectiv de elicari cu mare experiența.  Matrițele au fost  realizate din lemn apoi turnate în cunial (aliaj Cu-Ni-Al); a  urmat corectarea manuala cu polizoare pneumatice și echilibrarea statică. Verificarea finală o realiza echipa C.T.C. (controlul tehnic de calitate).

Compartimentul destinat instalației de dragaj prevăzut în proiectul S.R.S. a fost eliminat, spațiul eliberat fiind folosit pentru montarea a două generatoare diesel de 35 Kw/380 V/ 50Hz, curent alternativ. Motoarele diesel sunt de tip D110  folosite pentru tractoare, adaptate pentru uzul naval prin modificarea sistemului de răcire și prin optimizarea turației. Generatoarele se afla sub șaht, în pupa motoarelor de propulsie. Apa de mare pentru răcirea DG are prize separate. Apa de răcire este evacuată dealungul axelor port-elice.

Instalația de ancorare este prevazută cu cabestan electric de același tip cu cel folosit la vedetele Shanghai II, iar  ancora e de tip Hall D150.

Nava poate interveni și pentru stingerea incendiilor. La bord se afla o pompă centrifugă verticală brevetată la S.N.M.M., antrenată de un electromotor fabricat de Electroputere Craiova.

Remorcherul este prevăzut cu două cârme acționate electric de o  mașină  a cârmei similară cu cea de la bordul vedetelor din clasa Sanghai II. În caz de avarie, cârmele pot fi acționate de pe punte cu ajutorul unei timone amovibile.

Echipamentul de salvare consta dintr-o plută pentru douăsprezece persone și colaci de salvare.

Remorcherul portuar 170 s-a achitat foarte bine de sarcinile sale dovedind excelente calități nautice. A fost împrumutat ocazional și la S.N. 2 Mai, în special în rolul de ancoră. Nu a parasit niciodată portul Mangalia.

La data de 27 noiembrie 2000, S.N.M.M. (UM 02029) a fost  transferat de la Ministerul Apărării Naționale la Ministerul Industriilor și Comerțului. Șantierul a încercat să supraviețuiască executând lucrări de construcție și întreținere pentru nave civile și militare sau scoțând la vânzare diverse active. Între anii 2003 și 2009 s-a încercat fără succes privatizarea. În aceste condiții și SN-170, aflat de mai mulți ani în conservare a fost scos la licitație în mod repetat, fără a se gasi cumpăratori. În noiembrie 2020, îl descoperim din nou  pe lista de  Licitație vânzare mijloace fixe și obiecte de inventar sub codul fișa de magazie 2456743, alături de strunguri, mașini de rectificat etc. Preţ unitar de vânzare fără TVA este de 33186,58 lei, evident un preț de fier vechi. 

Galerie foto, anul 2019 (colecția autorului):

Elice tip B5-105, proiectata si turnata la S.N.M.M.: