Șalupa de remorcare- salvare (S.R.S.)

 

Șalupele de remorcare-salvare au fost primele construcții ale Șantierului Naval Militar Mangalia (S.N.M.M.). Proiectul a fost realizat de ICEPRONAV Galați în a II-a jumătate a deceniului șase având ca punct de plecare o șalupă civilă cu caracteristici navigante verificate.

Vedetele purtătoare de rachete, vânatoarele de submarine mari, vedetele de patrulare maritimă  aveau motoare complexe și costisitoare , cu o  resursă limitată. Era nevoie de un remorcher portuar de dimensiuni reduse, ușor de construit și de întreținut care să fie utilizat în operațiunile de manevrare a navelor militare în radă și port. A fost planificată construcția a câte două șalupe pentru fiecare divizion, alte trei urmând să fie alocate Marinei Grăniceri pentru a fi  staționate la Sulina, Constanța și Mangalia.

Fotografie a primului S.R.S. lansat la S.N.M.M. în anii ‘60; lansarea nu a decurs foarte bine din cauza lipsei de experiență și a dotărilor tehnice precare ale șantierului (foto ing. Octavian Chiorean):

Conform caietului de sarcini, șalupele puteau să execute și misiuni de dragaj, fiind prevăzute cu vinci electric și cu un compartiment special la pupa pentru stocarea instalației specifice. Aceasta capabilitate a fost privită mereu cu neîncredere atât de către echipaje, cât și de  personalul S.N.M.M.. Pe comandă se afla un tun de apă pentru îndeplinirea serviciului de intervenție în port și în rada acestuia. Fiind nave cu un consum mic de carburant (50 l/ora în regim economic), misiunile au fost mult mai extinse, fiind utilizate pentru patrulări, remorcajul navelor în mare largă şi în radă, transportul şi evacuarea scafandrilor în şi din raioanele de acţiune, transport persoane şi mărfuri, asigurare ambarcațiuni cu rame şi vele la ieşirea pe mare,  salvare pe mare etc. 

Proiectul S.R.S. s-a bazat pe adaptarea planului de forme al unei pilotine; cele două tipuri de nave au aceeași motorizare, elice, linii axiale, difera suprastructura si compartimentarea: 

S.R.S. 570 și 573 la Mangalia în august 1971 (colecția dr. Petre Opriș)

S.R.S. 581 asistând corveta 260 (16 august 2013, colecția autorului):

S.R.S. 578 în timpul unui exercițiu de stingere a incendiilor (octombrie 2011, navy.ro):

Pe parcursul îndelungatei perioade de serviciu, șalupele au suferit o serie de modificări efectuate ca urmare a experienței căpătate în utilizarea acestora. Deși inițial au fost echipate cu generatoare pentru curent continuu, situația s-a schimbat treptat, navele fiind modernizate prin instalarea la bord a generatoarelor diesel D30 și D107 de curent alternativ. Instalația de guvernare a trecut de la comanda prin troțe la cea prin axe cardanice. Pompa centrifugă a fost înlocuită cu una mult mai puternică construită la S.N.M.M. sub brevetul cpt.rg.III Cornel Lepadatu. În cazul instalației de ancoră, se poate constata faptul că la unele șalupe a fost păstrat vinciul manual, la altele este prezent cabestanul electric.Vinciul pentru dragaj a fost demontat de la bord în majoritatea cazurilor, iar compartimentul instalației de dragaj a fost folosit ca spațiu de depozitare pentru diferite materiale. S-a renuntat la încalzirea cu caldarină, optându-se pentru varianta electrică. Modernizarile au fost efectuate cu ocazia reparațiilor capitale la care au fost supuse șalupele.  Navele lansate mai târziu erau dotate din construcție cu cele de mai sus. Aspectul general nu s-a schimbat, înregistrandu-se doar creșterea deplasamentului.

Până în acest moment nu deținem date despre numărul de S.R.S. construite, despre momentul intrării sau ieșirii lor din serviciu. Pe baza fotografiilor am reusit să identificam S.R.S. cu număr de bordaj 570, 571, 573, 574, 575, 578, 580, 581, 582 (Marina Grăniceri, staționată la Mangalia), 583 (Marina Grăniceri, staționată la Constanța, viitoare MAI 5102), 584 (Marina Grăniceri, staționată la Sulina, viitoare MAI 5103).

 

Caracteristici tehnice:

Lungime maximă 22,75m

Lațime 4,60 m

Deplasament 57,5 tone

Pescaj 1,46 m fără derivor

Putere de propulsie 2 x 150 cp

Generatoare diesel 1 x D30 și 1 x D107 curent alternativ

Viteza 12 nd

Turația motorului 1500 rot/min

Armament: o mitralieră sovietica tip 2M-7 cal. 14,5 mm, o mitralieră DSKM cal.12,7mm, instalații de dragaj; șalupele construite pentru Marina Graniceri nu aveau instalate mitraliera 2M-7 și vinciul de dragaj.

Echipaj standard 8 (7 marinari comandați de un maistru militar de marină)

Echipaj minim 5

Autonomie: 3 zile/200 mile marine

Corpul navei este realizat din tablă de oțel sudată cu grosime cuprinsă între 4 și 7 mm și este  compartimentat după cum urmează: forpic, magazia de muniții, cazarma, compartiment mașini, compartimentul dragaj, camera cârmei.

Suprastructura include comanda de marș (sub comandă sunt două magazii mici pentru materiale) , cabina comandantului și bucataria (în bordul tribord), grup sanitar, hol acces cazarmă și compartiment mașini, camera radio. Spre pupa se află șahtul mașini și tambuchiul de acces în compartimentul dragaj.

Cazarma include opt cușete și careul , alte două cușete se afla în cabina comandantului.

Propulsia este asigurată de două motoare sovietice tip 3D6 de 150 cp care antrenează elice cu pas fix cu diametrul de un metru. Comanda mașinilor se realizează prin telegraf. Motoarele s-au dovedit a fi de încredere, cu condiția revizuirii atente și la timp a instalației de răcire, a pompelor de injecție, a verificării și curățirii filtrelor de carburant și de ulei.

Două prize de apă asigură debitul necesar pentru răcirea motoarelor de propulsie, a generatoarelor diesel și pentru tunul de apă. În condiții de iarnă, prizele se puteau înfunda din cauza gheții care obtura grătarele de protecție. În această situație se utiliza un hidrofor pentru împrospatarea apei din sistemul de răcire.

Tancul de carburant principal se gasește sub motoarele auxiliare (capacitate 2300 l), alte două tancuri de serviciu cu o capacitate de 100 l fiecare sunt dispuse în bordurile motoarelor. Alimentarea cu motorină se face prin intermediul bușoanelor etanșe de la nivelul punții.

Șalupele au demonstrat bune calități nautice, navigând pe mare de gradul 4-5; MAI 5103 reușește să intre pe Canalul Sulina pe o mare de gradul 6. Navigarea printre sloiuri și chiar spargerea gheții erau situații cu care S.R.S. se confruntau destul de frecvent.

În decembrie 1989 a avut loc la Mangalia un tragic accident, asupra unui S.R.S. aparținând Marinei Militare a fost deschis focul din cauza unei erori de identificare. Șalupa se afla la cheu, echipajul ocupându-se cu piturarea navei, când a fost primit ordinul de a pleca în misiune de patrulare din cauza semnalarii unor scafandri teroriști. Echipajul a părasit portul militar cu șalupa care avea doar un singur bord coplet piturat.  Acest lucru a derutat posturile de gardă care nu au mai recunoscut nava la intoarcere. Comandantul șalupei și-a pierdut viața.

S.R.S. la începutul anilor ’90 (navy.ro):

Mangalia, vara anului 1999: în prim-plan, un S.R.S. ; dincolo de el, puitorul de mine 271, corvetele 261 si 262, 260 și 263, două vedete torpiloare mari. Jumătate din navele din imagine sunt retrase din serviciu, situație comună pentru deceniul nouă și începutul anilor 2000 (colecția autorului):

Șalupele  din componența Marinei Grăniceri au avut o activitate intensă, remarcându- se prin executarea de acțiuni de salvare pe mare, misiuni de remorcaj pe ruta Sulina- Constanța- Mangalia, Mangalia- Agigea- Canalul Dunăre-Marea Neagra- Cernavodă- Brăila, Brăila- Sulina  și asigurarea pazei frontierei de stat în situații internaționale dificile.

În anul 2001, autoritățile ucrainene au hotărât unilateral începerea lucrărilor de adâncire a canalului Bâstroe, motivând acțiunea prin necesitatea reducerii cheltuielilor cauzate de trecerea navelor proprii prin apele teritoriale românești. Delta Dunării fusese declarată rezervație naturală aflată în patrimoniul mondial Unesco încă din 1991, iar inițiativa guvernului de la Kiev avea un impact negativ asupra mediului. Reacțiile internationale au fost prompte, asociații neguvernamentale, Uniunea Europeana și S.U.A. au condamnat proiectul. Ucraina a continuat lucrările în ciuda opoziției internaționale.

În aceste condiții, nave ale Poliței de Frontieră au asigurat paza frontierei de stat în condițiile tensionate cauzate de agresivitatea parții ucrainene, apogeul fiind atins în perioada 2004- 2005. Maistrul militar de marină, Gheorghe Comârzan, participant direct la evenimente își amintește: "Legat de cazul Bâstroe... în anii 2004-2005 am fost acolo șase luni  cu S.R.S. 584 pe care eram comandant. Primele luni au fost critice: mă băgam cu S.R.S. -ul în fața drăgilor ucrainiene să nu sape în malul românesc; la fel procedam și cu șalupele de papionaj care deserveau drăgile și care lăsau ancora tot în malul nostru; pe Brațul Chilia km 36-38 zona Maican, km 52-53, km 60, îmi aduc aminte și acum numele lor. La un moment dat făceam manevra cu veste antiglonț pe noi, iar prin stație primisem ordin  să avem muniția pregătita la mitraliera de 12,7 mm aflată pe comandă.În 24 de ore faceam cel puțin 6-8 intervenții, iar epuizarea era foarte mare. Veneau șalupele ucrainene până la jumătate de metru distanță. Sunt multe de povestit, au trecut și mă bucur că nu am avut incidente nefericite și am ajuns cu bine acasă. Situația s-a schimbat după ianuarie 2005, după alegeri, când s-a ajuns la un compromis cu Ucraina. Acum am înțeles că ucrainenii sapă făra nicio problemă! Eu zic că noi care am fost acolo, atunci, ne-am făcut datoria fata de țară!"

La momentul respectiv, proiectul a eșuat. Corupția, colmatarea naturală a canalului, complicațiile politice și reacțiile internaționale au dus la abandonarea (provizorie) a deciziei de a transforma Bâstroe într-un canal navigabil. Nu este scopul acestui articol de a analiza implicațiile  finalizării  inițiativei ucrainene.

S.R.S. 578, intrată în serviciu în anul 1982 (foto 16 august 2013, colecția autorului). Condițiile de la bord sunt destul de grele, șalupele nefiind dotate cu aer condiționat; în timpul verii temperatura urcă și la 50 grade celsius:

Vedere de ansamblu a șalupei (S.R.S.581, 16 august 2013, colecția autorului):

S.R.S. neidentificat la S.N.M.M. în iulie 2011. Poate fi observată forma rotunjită a pupei, specifică unei nave dragor și vinciul de dragaj. Elicele sunt cu pas fix, contra-rotative spre exterior.

Vinciul manual pentru manevra ancorelor la bordul S.R.S. 581 (colecția autorului):

S.R.S. 578  ridicată pe docul de 200 t; se poate observa derivorul navei (navy.ro)

Tambuchiul de acces în compartimentul pentru dragaj este dispus asimetric, în bordul babord, la pupa șahtului mașini (navy.ro):

Comanda văzută dinspre pupa , se observă cârligul de remorcaj de 13tf (octombrie 2014, navy.ro):

Octombrie 2014, navy.ro:

MAI 5013 in culorile politiei de frontiera. Suprastructuta a fost modificata în 1994 mutându-se bucataria în locul stației radio, mărindu-se cabina comandantului; la pupa, lângă tambuchi se afla o gruie amovibilă prevazută pentru toate șalupele. Fiind construita în 1983, a avut de la început  cabestan electric pentru manevrarea ancorelor, instalație intâlnită și la vedetele de patrulare maritimă (august 2011):

La 1 martie 2008, remorcherul BRĂILA a fost salvat de la scufundare în rada portului Sulina de către MAI 5103 și remorcherul GHEORGHIENI 2. Cu toate că  marea era de gradul 4-5, iar remorcherul avea o gaură de apa, s-a reușit aducerea sa pe canal, până în port. (remorcherul BRAILA, august 2014, ship spotting):

De la Sulina la Sf. Gheorghe pentru salvarea yahtului ALEXANDRIA- misiune îndeplinită (august 2008, colecția Gheorghe Comârzan):

S.R.S.584 având la remorcă pescadoare turcești capturate (colecția Gheorghe Comârzan):

 S.R.S.584  (colecția Gheorghe Comârzan):

Maistrul militar de marină Gheorghe Comârzan alături de nava pe care a comandat-o mai mult de două decenii:

Vedere a MAI 5102 (ex.583) aparținând Poliției de Frontieră la Constanța (august 2013, colecția autorului):

 

MAI 5103 la Constanța:

 

 

S.R.S. cu diferite indicative.Până în acest moment, nu dispunem de o lista oficială care să conțină numărul de șalupe construite și durata lor de serviciu. În momentul în care aceasta va fi disponibila, pagina va fi actualizata.

S.R.S. 580 la Mangalia (navy.ro):

S.R.S. 575 vazută de la bordul submarinului DELFINUL (colecția autorului):

 MAI 5102 (ex. Marina Graniceri 583) la Constanta alaturi de vedete de patrulare maritima:

S.R.S. transformat în țintă plutitoare (navy.ro):

Ultimele trei șalupe ale clasei,  581, 580 si 578, componente ale Divizionului 129 Nave speciale şi de sprijin logistic la Mangalia în august 2013. Reducerea numărului de nave militare în anii ’90, a condus implicit la reducerea numărului de șalupe (colecția autorului):

S.R.S. la Mangalia în septembrie 2023 (colecția autorului): 

La 6 august 2016 a intrat în serviciul Marinei Militare remorcherul maritim de rada și port 105 VÂNJOSUL. Acesta are o manevrabilitate superioară, motoare mai puternice, condiții mult mai bune pentru echipaj. Treptat se va renunta la serviciile S.R.S. dupa mai mult de o jumătate de secol de exploatare (Mangalia, septembrie 2019, colecția autorului).

Bibliografie:

Revista "Marina Română"

Revista "Pentru Patrie"

Revista "Poliția de Frontieră"

Pagina de  facebook Gheorghe Comârzan

navy.ro