Baia Jibrieni a fost în decembrie 1942 ținta unor raiduri ale Marinei Sovietice. Al II-lea raid este prezentat mai jos, oferind cititorului atât punctul de vedere românesc, cât și cel sovietic. Textele sunt preluate fără modificări, în scopul de a evita interpretările subiective și repovestirile. Am adăugat doar câteva fotografii cu explicațiile de rigoare.
Context: forțele navale sovietice primesc ordinul de a întrerupe comunicațiile maritime pe directia Odesa. În acest scop întreprind urmatoarele acțiuni în apropierea coastelor românești:
- 1 decembrie 1942, navele sovietice bombardează Insula Șepilor;
- 13 decembrie 1942, se desfașoară a doua incursiune a navelor sovietice în Baia Jibrieni;
- 28 decembrie 1942, sovieticii sunt din nou prezenți in Baia Jibrieni.
Extras din Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu - "Marina Română in al II-lea razboi mondial" (Ed.Fat Frumos , 1997) vol. II:
"A doua incursiune, care a avut loc între 11 şi 14 decembrie a fost executată de o grupare compusă din patru dragoare de larg, rapide (T406, T407, T408, T412), sprijinite de distrugătorul SOOBRAZITELNĂI, sub comanda c-am. V.G. Fadeev . Gruparea a reuşit să ajungă neobservată în largul Gurilor Dunării în zorii zilei de 13 decembrie. De aici dragoarele s-au împărţit în două grupuri: T407 şi T412 s-au îndreptat către zona Bugaz-Jibrieni, în timp ce T406 şi T408 au luat drum către zona Sf. Gheorghe. Misiunea dragoarelor sovietice era de a intercepta navele de transport ce s-ar fi aflat pe drumul costier, în timp ce distrugătorul le acoperea acțiunea manevrând la larg de Insula Şerpilor, în afara zonei minate. Timpul închis și vizibilitatea destul de redusă au favorizat de data aceasta pe atacatori.
Torpilorul ZMEUL sau NALUCA, foarte greu de identificat cu siguranță din această fotografie. Cele două nave erau identice. La momentul respectiv dispuneau de două tunuri anti-aeriene cal.37 mm, respectiv 20 mm, un tun cal. 66 mm, două tuburi lans-torpile cal. 450 mm, grenade anti-submarine. Teoretic viteza ar fi trebuit să fie de 26 nd., dar topiloarele erau vechi, putând fi utilizate doar pentru escortă anti-submarină.
La ora 07.15 a ieşit de la Sulina convoiul "Țar Ferdinand", "Oituz" escortat de ZMEUL (cpt. Mitescu Dumitru) şi patru R-booturi, cu destinația Odesa. Vremea era relativ bună, vânt de forța 2-3 din Sud, cerul acoperit, cu plafon jos şi vizibilitate variabilă. La Odesa se aflau distrugătoarele REGELE FERDINAND şi MĂRĂŞTI şi care, blocate de o ceață groasă şi persistentă ce acoperea baia Odesa, aşteptau plecarea spre Constanța cu un alt convoi. Cu excepția puitoarelor de mine MURGESCU şi DACIA nici o altă navă a F.N.M. nu mai era disponibilă la data respectivă.
Cargoul OITUZ:
După ce convoiul s-a angajat pe drumul costier verde, la adăpostul barajelor antisubmarine, către ora 08.15, un R-boot a stârnit alarma trăgând câteva lovituri de 20 mm în direcția Insulei Şerpilor, ceea ce a determinat o reacție și din partea torpilorului, care a dat o goană scurtă și a lansat preventiv câteva grenade.
Vaporul bulgar "Țar Ferdinand" intr-o fotografie din anii '30:
Cam la aceiași oră (08.30) postul de observare de pe Insula Şerpilor a raportat prezența a "două distrugătoare" către nord-est (probabil la limita vizibilității), iar ceva mai târziu (către 09.00) un avion de cercetare a informat despre prezenta a "doua distrugătoare" la 25 mile Est de Șagani. Unul din grupurile inamice fusese deci descoperit la timp dar informațiile au ajuns târziu unde trebuia. La ora 10.37, când convoiul se afla de-acum cam in dreptul localității Șagani, de pe ZMEUL au fost observate la aproximativ 12.000 metri, în direcția prova, două "distrugătoare" neidentificate. La semnalul de recunoaştere făcut de torpilor, una din navele observate a răspuns cu o lovitură de tun care a căzut scurt în fața convoiului. "Pe când navigam astfel relatează Vlad Canari, fost ofiter la bordul torpilorului îmi amintesc că prinsesem la radio concertul de la Ateneu (era duminică 13 decembrie)... când s-a dat la posturile de luptă, căci apăruseră la orizont două distrugătoare destul de mari, care au deschis imediat focul".
Dragoarele de bază sovietice proiect 53, clasa FUGAS ( Базовые тральщики Проект 53, типа Фугас) T-408 IAKOR (T-408 "Якорь") și ....
....T-412 ARSENI RASKIN (T-412 "Арсений Раскин", foto airbase.ru). Viteza maximă atinsa de aceste nave era de 18,3 nd.:
Amănunt de mică istorie, povestit de același ofițer aflat la comandă: “La ivirea navelor sovietice, comandantul navei a avut câteva clipe de nedumerire: "Domnule comandant, dăm la posturile de lupta?" "Da, dă la posturile de luptă". "Domnule comandant, dăm radiograma de alarmă?" - "Da, dă radiograma de alarmă". După care, ZMEUL a actionat "conform regulamentului" şi şi-a dus la bun sfârşit misiunea de escortă.”
Comandantul convoiului (cpt. D. Mitescu) a ordonat celor două cargouri să se îndrepte cu toată viteza către Sulina (unde puteau fi apărate de artileria de coastă şi a monitoarelor din zonă) şi a raportat prin radio "în contact cu două distrugătoare inamice în zona Nord Jibrieni". Acest raport "prioritar" a fost primit la Comandamentul Forelor Maritime abia peste o jumătate de oră, când angajamentul convoiului cu inamicul era în curs de desfăşurare. Comandamentul a cerut imediat intervenția aviației de bombardament - care a răspuns că va putea sosi la obiectiv peste două ore - şi s-a ordonat distrugătoarelor de la Odessa "să fie gata de intervenţie". Numai că în zona Odessa era o ceață...că de la pupa lui Ferdinand abia vedeam prova lui MĂRĂŞTI la câţiva metri distanță: cum maşinile erau calde, am fost gata imediat, am redus legăturile şi am aşteptat ordine. Era cam ora 11.30" (R. Stanescu, op. cit., luna decembrie 1942).
T-406 ISKATEL (T-406 "Искатель"), foto airbase.ru:
T-407 MINA ("Мина"), foto airbase.ru:
În timp ce cargourile întorceau spre Sulina, ZMEUL şi R-booturile au căutat să se apropie de inamic și, profitând de vântul favorabil, au lansat o perdea de ceață artificială pe care torpilorul a îngroşat-o și cu fum negru, gros (de la căldările cu păcură), pentru a acoperi retragerea convoiului. La ora 10.45 distanța la inamic scăzuse la 9.000 metri şi loviturile acestuia începuseră să devină încadrante.
R-boote in Marea Neagra:
"Ei trăgeau salve încadrante continuă V. Canari şi schimbau alternativ pozițiile... Salvele erau perfect încadrante. Noi am început să lansăm fumigene dar aparatul respectiv nu funcționa bine. Atunci am scos fum cu coşurile pentru a camufla convoiul şi pe noi care, la adăpostul fumului încercam să ne apropiem de navele agresoare. Deşi distanţa era prea mare ZMEUL a deschis focul cu tunul de 66 mm, continuând să manevreze pentru a rămâne în vântul convoiului şi în pupa acestuia".
Marinar sovietic la bordul dragorului T407 MINA . Tunul principal al navei era tip B24 cal. 100 mm ( foto airbase.ru):
La bordul dragorului de bază T-409 HARPUN ("Гарпун"):
Între timp R-booturile au manevrat pentru a reveni lângă navele de transport şi în vântul lor, continuând să le acopere cu fum. Părăsind pentru un moment torpilorul, inamicul şi-a îndreptat atenția către cargouri, luându-le sub foc. Acestea se îndepărtaseră însă binişor, fugind spre gurile Chiliei; câteva lovituri căzute în apropiere le-au făcut să-și mărească şi mai mult viteza. "Țar Ferdinand", cunoscut pentru "lenea" sa, a bătut chiar un record, luând-o cu mult înaintea lui "Oituz" care ținând cât mai aproape de coastă, a atins la un moment dat uscatul.
După ora 11.45 distanța între torpilor şi inamic scăzuse la 7000-8000 metri: focul dragoarelor devenise periculos. Dar manevrând la adăpostul fumului și făcând scurte apariții, escorta a lăsat poate impresia că pregătește un atac cu torpile, mai ales că R-booturile puteau fi confundate de la distanță ca vedete torpiloare.
Telemetru la bordul dragorului sovietic T401 TRAL (foto airbase.ru):
"Făcând această manevră, am dat impresia că ne pregătim pentru lansarea torpilelor... Noi nu aveam însă în tuburile de lansare nici un fel de torpile. Am tras tot timpul cu tunul de 66 mm de la pupa, pe care îl comandam" (V. Canari). La ora 11.45, aviația de cercetare a mai semnalat alte două "distrugătoare" la Sud-Vest de Sf. Gheorghe, care au tras violent împotriva avionului. Era grupul sudic care căuta o "prada" la vreo 40-50 mile spre Sud de primul grup.
Acțiunea din Baia Jibrieni a continuat însă într-un fel ceva mai greu de înțeles. ZMEUL şi R-booturile făcându-şi datoria se mențineau între inamic și convoi în timp ce dragoarele sovietice se mențineau şi ele la o distanţă aproape de limita bătăii tunurilor lor de 102 mm.
La ora 12.26 ZMEUL a fost totuşi încadrat foarte strâns "la metri" cum au spus martorii oculari şi a trebuit să se manevreze, îndepărtându-se către coastă. În acest moment torpilorul a solicitat sprijinul monitoarelor din Delta Chiliei. Dar acestea, aflate pe poziții de tragere, nu erau pregătite să iasă în mare, ceea ce de altfel cerea anumite pregătiri. De fapt litoralul intrase în alarmă din momentul când din larg s-a auzit ecoul artileriei.
Ceva mai târziu, la ora 12.45, serviciul german de reperaj radio a dat o poziție foarte exactă a celor două dragoare din Baia Jibrieni, menționând că acestea sunt în legătură cu "o navă mai mare" aflată la est de Sulina, dar a cărei poziție nu putuse fi determinată precis. Acum dispozitivul și intențiile inamicului deveniseră clare, nu însă și tipul navelor angajate.
Către ora 13.00 vizibilitatea a scăzut şi mai mult, focul inamicului s-a diluat, iar la 13.15 ZMEUL a putut raporta pierderea contactului şi retragerea escortei convoiului către Sulina, unde navele aveau să intre 17.10. Alt amănunt de "mică istorie": pe când escorta intra pe canal Sulina, comandantul naval local german a transmis prin radio "gut gemacht" (ați procedat bine) referindu-se la întreaga acțiune, mulțumire care a avut valoarea ei pentru ofițerii și echipajul navei, aşa cum a relatat autorului, aspirantul Gh. Balu, aflat și el pe ZMEUL la tunul de 20 mm.
Dragorul sovietic MINA în 1942 (foto airbase.ru):
La ora 13.20 grupul sovietic sudic a fost din nou reperat de aviație navigând în drum nord-est. Trei bombardiere Heinkel au plecat imediat de la Mamaia, dar nu au reuşit să atace din cauza plafonului de nori foarte jos. Grupul nordic, căruia convoiul îi scăpase, a mai tras câteva lovituri de tun asupra coastei, după care a dispărut în larg.
Tun anti-aerian 70K cal.37mm la bordul dragorului T407 MINA (airbase.ru); dragoarele aveau la bord un numar variat de piese de artilerie, elementul comun fiind unicul tun cal. 100/60 mm de la prova. În functie de navă, artileria secundara era formata din tunuri 70K, 21K (cal. 45 mm), mitraliere cal.12,7 mm. La bord existau grenade anti-submarine, șine pentru lansarea minelor, diverse drăgi (foto airbase.ru):
În sfârşit, la ora 14.40, aviația a mai semnalat şi un submarin în zona, 7 mile Nord Sulina - în apropierea drumului verde, un distrugător la 60 mile sud-est de Odesa și din nou cele două "distrugătoare" acum la 15-20 mile de Sf. Gheorghe. Navele semnalate au reactionat cu foc la apariția avionului de cercetare. Din acest moment acțiunea s-a stins treptat. După ora 15.30 explorările aeriene executate la 30-40 mile est de Sf. Gheorghe şi Constanța nu au mai semnalat nave și la ora 17.10 serviciul de radio reperaj a informat că inamicul s-a îndepărtat spre Est. (Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu - "Marina Română in al II-lea razboi mondial" , Ed.Fat Frumos , 1997)
Extras din Miroslav Morozov, Andrei Kuznețov - "Flota Mării Negre in marele război patriotic (2015):
"La 26 septembrie, Comisarul Poporului pentru Marina Militară a trimis o directivă Consiliului Militar al Flotei Mării Negre, prin care a dispus „desfășurarea operațiunilor active ale flotei de suprafață asupra comunicațiilor inamice”. După două luni petrecute pentru pregătirea și aprobarea planurilor, trei incursiuni au avut loc în luna decembrie 1942.(...).
Distrugătorul sovietic proiect 7U, SOOBRAZITELNÂI (эсминец проекта 7У ''Сообразительный") , foto airbase.ru:
În cea de-a doua operațiune (10-15 decembrie), patru dragoare rapide au acționat de-a lungul coastei românești între Capul Olinka și Sulina. Ca și în cazul precedent, forțele noastre au reușit să obțină surpriza operațională și tactică, făra ca aceasta să devină o garanție a succesului. În dimineața zilei de 13, în apropiere de satul Șagani, primele două dragoare au reușit să intercepteze convoiul Sulina - Odesa, care includea două nave de transport, torpilorul ZMEUL și patru R-boote germane. Detașamentul sovietic era clar superior inamicului atât ca armament, cât și ca viteză, prin urmare, se părea că nimic nu putea salva navele inamice de la distrugere. După primele rapoarte, comandamentul german a promis că va oferi sprijin convoiului din aer, dar avioanele inamice nu au apărut deasupra navelor noastre nici în timpul luptei, nici după. În două ore de luptă, dragoarele au tras asupra convoiului 246 de obuze cal. 100 mm, considerând că au reușit să distrugă cargoul, torpilorul și un R-boote. În fapt, nu au reușit să obțină o nici măcar o singură lovitură pe țintă. Totul a fost cauzat de distanța mare la care s-a executat tragerea. Indecizia comandantului sovietic și perdele de fum ale inamicului au făcut ca aceasta distanța să nu fie redusă semnificativ. După luptă, cele două dragoare au tras asupra satului Șagani, iar celelalte două asupra Farului Olinka (26, respectiv 71 de obuze). Comandamentul german a încercat din nou să intercepteze navele care se retrăgeau, de data aceasta, pe lângă submarinul U24 care se întorcea la Constanța, au fost implicate vedete torpiloare germane, cărora li s-a ordonat să creeze o linie de patrulare între Sudak și Sinop. Cu toate acestea, fară o recunoaștere aeriana eficientă, o întâlnire dintre navele noastre și cele germane ar fi ținut doar de noroc. De data aceasta, norocul nu a fost de partea germană." (Miroslav Morozov, Andrei Kuznețov - "Flota Mării Negre in marele război patriotic ".
Pentru concluzii apelam din nou la autorii români citati mai sus: " Buna organizare a marşului de apropiere a grupării sovietice care a pătruns inițial neobservată în zona prevăzută pentru acțiune a permis realizarea unei surprinderi efective în prima fază a incursiunii. Se pare însă că amenințarea unui posibil atac aerian, teama față de barajele de flanc ale coastei ca și, poate, prezența distrugătoarelor de la Odesa să fi determinat prudenta tactică ce a influențat deciziile comandantului grupării sovietice, favorizând astfel derobarea convoiului şi a escortei sale. Torpilorul ZMEUL şi cele 4 R-booturi au acționat corect şi curajos, îndeplinindu-şi misiunea de salvare a convoiului, folosind inteligent condițiile hidrometeorologice pentru executarea manevrei de acoperire. Comandantul torpilorului avea să fie decorat ulterior cu Ordinul Mihai Viteazu." (Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu - "Marina Română in al II-lea razboi mondial" , Ed.Fat Frumos , 1997)
Ar fi totuși interesant de aflat de ce sovieticii au folosit dragoare de baza în locul celor două escortoare proiect 1, componente ale flotei Mării Negre. Erau mai rapide (21 nd. fața de cele 18,3 nd. ale dragoarelor), având și armament mai puternic: două tunuri cal. 102 mm, trei tuburi lans-torpile cal. 450 mm.
Escortorul sovietic ȘKVAL, proiect 1, seria II, clasa URAGAN (Сторожевые корабли ''Шквал", типа "Ураган"), foto airbase.ru:
Bibliografie:
Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu - "Marina Română in al II-lea razboi mondial" (Ed.Fat Frumos , 1997)
Miroslav Morozov, Andrei Kuznețov - "Flota Mării Negre in marele război patriotic (2015)
Revista MODELISM
Comentarii
Trimiteți un comentariu