Victorile de la Plevna, Vidin și Belogradcik rămăseseră în plan secund. Anul 1878 este dominat de lupta diplomatică, înțelegeri de culise și aranjamente peste capul României.
În raportul său, locotenent- colonelul Ioan Murgescu face referire la ordinul no. 6753. Ar fi interesant de văzut acel document, deoarece conține instrucțiuni care ar desluși mai bine misiunea și contextul acesteia.
1878 este punctul de plecare a uneia dintre cele mai mari realizări românesti: integrarea Dobrogei în spațiul geografic, cultural și economic românesc după patru sute de ani de stăpânire străină. Despre starea porturilor din noua provincie aflăm din raportul locotenent- colonelului Ioan Murgescu:
"Copie după raportul domnului locotenent-colonel Murgescu, cu nr. 5 din august 2, 1878, către Ministerul de Rezbel
În urma ordinului dumneavoastră nr. 6753, vizitând diferitele porturi ale Dobrogei, am onoarea a supune la cunoștința dumneavoastră următoarele detaliuri, alăturând aici şi un mic crochiu al coastelor Küstendje şi Mangalia.
1) Portul Küstendje este format de o digă solidă despre Nord, lungă de 250 metri (două sute cincizeci metri), și dinspre Sud cu o mică digă de 50 metri, care împiedică clapotajul apelor în port; pe mal, adică pe cheiul lung de 400 metri dinspre oraş, şi pe diga cea mare se află drum de fer pe care vin vagoanele de încarcă bastimentele.
În acest port nu poate intra mai mult de douăzeci bastimente mari şi acestea trebuie să fie legate lângă diga cea mare și lângă chei căci numai aici se găseşte o adâncime de 20 picioare de apă, pe când în mijlocul și în partea digei celei mici portul nu are decât 6 la 8 picioare adâncime. Astfel dar, portul Küstendje nu este decit un mic port pentru o încărcare limitată şi trebuie ca bastimentele să vină la epoce fixe ca să poată avea loc în port şi să încarce. Cu toată micşorimea portului, exportul se face iarna pe o scară întinsă fiind facilitat de instalații foarte practice al companiei drumului de fer şi neputând intra bastimentele în Dunăre.
Pentru ca Küstendje să devină un adevărat port, adică un port unde pe orice timp bastimentele de la largul mării să poată veni să se adăpostească, trebuie să se facă o altă digă solidă, la Nord, lungă cel puţin de 600 m (şase sute metri) şi la Sud o digă asemenea, însă mai lejeră; apoi să se dragheze peste tot portul până la o adâncime de 24 picioare. Un asemenea port era obligată să facă compania drumului de fer, însă nu s-a ținut de contract; din această cauză, când compania a cerut Turciei ca să perceapă taxe asupra tonajului bastimentelor cari intrau în port, toate puterile au protestat și s-a numit o comisiune care a constatat că Küstendje nu oferă toate avantajele şi siguranța unui port bine adăpostit pentru ca să se poată percepe taxe de ancoraj.
Constanța (Küstendje) în 1856:
Compania drumului de fer, neputând lua taxe de ancoraj, a cerut atunci de la turci să o despăgubească de cheltuielile ce făcuse cu portul şi s-au învoit cu Turcia să plătească 110 [mii] livre sterlings, cu condițiunea ca portul cu digele bine întărite să aibă peste tot o adîncime de 24 picioare. Compania a și primit 70 mii livre şi portul a rămas tot cum a fost; atunci turcii n-au voit să le mai plătească restul de 40 mii livre şi chestiunea a rămas pendinte. Clădiri ale statului sunt: conacul şi şase ochiuri magazii de piatră, cari s-ar putea transforma în cazarmă.
La Küstendje trebuie să avem un staționar și un căpitan de port militar, cu un ajutor şi un scriitor.
2) Mangalia este un mic orășel pe malul mării, departe de Küstendje, la 40 kilometri. Coasta fiind dreaptă şi fundul mării fiind foarte mic (2 şi 3 picioare apă), până la o distanță de două mile la larg, nu poate aborda nici un bastiment și nu se poate risca să aştepte în mare la o distanță așa de mare. Din când în când vin căice foarte mici, cari încarcă sau descarcă cu bărcile la un mic pod de lemn făcut pe coastă. Astfel dar, coasta Mangaliei neoferind cel mai mic adăpost nu poate fi căutat ca port. Oraşul Mangalia îşi are importanța lui, că alimentează cu diferite proviziuni satele după împrejur, din caimacamlâcul Mangaliei.
De la Küstendje la Mangalia coasta mării este ridicată şi n-are nici o boltă, astfel că este drum chiar şi pe malul mării continuu. După informațiile ce am luat, frontiera noastră va fi la 5 kilometri spre Sud de oraşul Mangalia, unde se află în interior şi o baltă mare și pe unde sunt resturi de fortificații ale lui Traian.
De la Küstendje, spre Nord, până la capul Midia, coasta este iară ridicată apoi încep bălțile Portiței și Sfântului Gheorghe (Kedriclis). În aceste locuri trebuie aşezate garde, atât pentru paza frontierei cât şi pentru pescării, cari sunt foarte întinse și avute. Aci sunt mai multe sate de lipoveni și ruși cari se ocupă întotdeauna cu pescuitul.
3) Sulina este portul cel mai sigur și se poate intra cu înlesnire, fiind bine întreţinut de comisia danubiană. Aici trebuie să avem un staționar de rezbel, un căpitan de port militar cu un ajutor și doi scriitori. Căpitanul de port face expediția hârtiilor de bord şi patentelor de sănătate ale tuturor bastimentelor cari intră în Dunăre și are poliția portului; astfel se urma și de către turci.
La Insula Șerpilor, departe de Sulina 24 mile marine, trebue să avem un mic port de zece marinari şi un tun pentru signaluri. Aceşti oameni vor fi acolo numai ca să stabilească posesia insulei, arborând pavilionul român. Farul din insulă este întreținut de Compania franceză a farurilor. Oamenilor trebuie să li se trimită provizii și apă de la Sulina, cel puțin o dată pe lună.
Importanța Insulei Şerpilor este numai din punctul de vedere al navigației, căci serveşte ca punct de orientare pentru aterizaj la gurile Dunării. Toate bastimentele trebue să vină să recunoască Insula Şerpilor și de aceea se zice că ea domină gurile Dunării; importanță strategică nu poate avea, căci bastimentele pot să vină să recunoască insula la distanță de mai multe mile, unde pot să stea afară din bătaia tunului; de aceea niciodată nimeni nu a încercat să facă vreo fortificație acolo.
La Sulina garnizoana trebue să fie forte, căci aci se află de multe ori sute de bastimente şi continuu se găseşte în oraş o populațiune flotantă de la șase la opt mii de oameni de diferite naționalități și se ivesc des riscuri și dezordini în port şi în oraş.
Vedere a Deltei Dunării din zona Sulina în 1861, după lucrările efectuate sub conducerea inginerului Charles Hartley, realizate prin hotărârea Comisiei Europene a Dunării:
De la Sulina la Gura Chiliei (Stari-Stambul) coasta mării este jos, nisipoasă şi băltoasă. Garde se pot pune în insula Lati, unde se află patru sate mari, apoi în diferitele ostroave după frontieră, în fine la Eschi Chilia (ceva mai la vale de Chilia), în fața Ismailului şi la Ciatalul Tulcea.
4) Tulcea nu oferă nici o particularitate ca port de Dunăre, afară numai că trebue să fie în legătură cu Sulina în privința poliții şi prin urmare trebue să aibă un staționar de rezbel, un căpitan de port militar, cu un ajutor și un scriitor. Aici se află un bun adăpost pentru iernatul bastimentelor de rezbel, cu mică cazarmă pentru marinari şi un mic atelier cu cală de scoatere afară a bastimentelor.
Astfel porturile Küstendje, Sulina şi Tulcea trebue să aibă staționari de rezbel şi căpitani de porturi militari marinari. Celelalte porturi din Dunăre neavând însemnătate, precum Isaccea, Măcin, Hârșova, funcția de căpitani de porturi se poate face de către comandanții punctelor sau ai garnizoanelor, mai bine zis. Cernavodă fiind port important mai ales că se va lega drumul de fer cu malul nostru peste Dunăre şi Borcea, trebue să aibă un bun căpitan de port. Dacă se va face această legătură pentru trecerea peste Dunăre a trenurilor, s-ar face cu înlesnire cu un bac mare tras pe un lanţ (chaînes sans fin). Nu trebue nici de cum să ne gândim a face pod stătător peste drumul de fer, căci ar fi o lucrare foarte dificilă şi ar costa sume enorme. Singura lucrare de artă ar fi construirea unui apeduct solid de la malul Borcei la Dunăre.
De la Cernavodă la Silistra sunt mici schele la fiecare sat care încarcă (Rosana, Oltina, Bârjoae şi Ostrovu sau Ada-Kioi), unde cred că va fi frontiera noastră pe Dunăre.
Cu această ocazie am onoarea a supune la cunoştinţa dumneavoastră, domnule ministru, că toate populațiunile române, grece, turce şi tătare așteaptă cu nerăbdare ocupaţiunea Dobrogei de către români și în toate locurile unde am fost mi-au mărturisit că se găsesc fericiți că Dobrogea şi Mangalia s-a dat României.
Multe familii au revenit pe la casele lor şi s-au ocupat anul acesta cu cultura; cea mai mare parte însă, temându-se de maltratările ce zilnic suferă de la bulgari, nu vor să revie decât la intrarea armatelor române în Dobrogea. Am aflat că la Kavarna, la Varna şi chiar la Constantinopoli stau gata sute de familii turce şi tătare să se întoarcă în Dobrogea, la casele lor, îndată cevor veni românii.
În privința punctelor de trecere peste Dunăre deocamdată nu putem avea decît unul: între Brăila şi Ghecet-Măcin. Aci rușii au avut pod stătător pe plute (ceea ce am putea face și noi foarte lesne) şi drumul de la Ghecet la Măcin este complect cu podețele necesare; va trebui neapărat să stabilim trecere şi la Cernavodă, însă aci trebue să se facă mai întâi pod peste Borcea în dreptul satelor Dudeşti, Maltezi sau Stelnica şi apoi să se facă şosea solidă cu mai multe apeducturi pe insulele dintre Borcea și Dunăre.
S-ar mai putea face trecere și între Gura Ialomiței şi la vale de Hirşova, însă nu va putea fi continuă din cauza inundațiilor.
În acelaşi timp am onoarea a supune la cunoştinţa dumneavoastră, domnule ministru, că pentru ca serviciul porturilor să se poată face regulat și ca să putem forma echipajele de ofițeri de marină este absolută necesitate de următorul material flotant:
două avisuri - croiseurs cu aburi;
un bric cu vele pentru instrucție;
patru şalupe cu aburi, pilotine pentru serviciul coastelor şi poliția porturilor de mare.
Tot acest material s-ar putea face cu sumă de două milioane franci cel mult si când se vor comanda va trebui să ne adresăm la cei mai buni constructori şi să se studieze bine planurile şi caetele de însărcinări ca să putem avea bastimente bune, solide pentru serviciul ce vor fi chemate a face.
Comandantul flotilei,
Locotenent-colonel Ioan Murgescu
Pentru conformitate,
Locotenent Niculi
Arhiva Ministerului Apărării Naționale, fond 948 R.S., secția II informații, dosar nr. 2/1882, f. 168-170
Comentarii
Trimiteți un comentariu