Trecuse mai mult de un deceniu de când principalele nave fluviale românești fuseseră casate. Monitoarele, vedetele blindate, vedetele de siguranță disparuseră din ordinea de bătaie a flotei în fatidicul an 1962. De la Sulina la Baziaș, pavilionul românesc era purtat de vedetele grănicerești și de micile nave dragoare proiect 151.
Situația avea să se schimbe radical din 1971. Este anul aprobării ”Programului naval de înzestrare”. La Șantierul Naval Militar Mangalia începea în 1973 construcția unei serii de optsprezece vedete blindate fluviale, în timp ce în anul 1975 la Șantierul Naval din Drobeta Turnu Severin era lansată prima dintre cele douăzeci și șase de vedete dragor și grănicerești moderne.
La Mangalia s-a început lucrul simultan la șase vedete blindate. Prima navă a seriei, vedeta blindată 76, părăsește șantierul la finalul anului 1973.
Caracteristici tehnice:
Deplasament maxim: 130,25 tone
Lungime: 32,41 m
Lătime: 4,83 m
Pescaj: 1,23 m
Viteză: 17 nd.
Echipaj: 14
Autonomie: 650 km
Propulsie: două motoare Maybach de 870 cp construite sub licență la Uzinele ”23 August”, două elice cu pas fix, două generatoare diesel de 35 kw; vedeta avea două cârme acționate electric.
Armament: un tun Reșița md.1943 cal.75/76,2 mm, două mitraliere MR2N cal.14,5 mm, două aruncătoare cal. 82mm, șine pentru lansarea minelor; navele erau prevăzute cu blindaj, grosimea maxima a acestuia fiind de 10 mm. Placile de blindaj erau nituite, oțelul era de același tip cu cel folosit la construcția transportoarelor amfibii blindate (TAB).
Proiectant: ICEPRONAV Galați
Norma de serviciu: 20 ani
Vedeta blindată Nr.86 (colecția autorului):
Compartimentarea era după cum urmează: forpic, magazia de materiale prova, cazarma prova, magazia de muniție prova, compartiment mașini, magazia de muniție pupa, cazarma pupa, magazie materiale pupa, camera cârmelor.
Suprastructura era protejată de blindaj; în
partea frontală era comanda, apoi la babord camera stației radio (tip R619) și
grupul sanitar, la tribord bucatăria. La pupa comenzii se aflau cele două aruncatoare cal.82 mm; acestea erau alimentate cu muniție din magazia localizată în spatele compartimentului mașini.
Condițiile de la bord erau destul de aspre din cauza spațiului restrâns.
La scurt timp după începerea testelor, apare o problemă neașteptată: la viteză ridicată nava se aprova, ”înfigându-se în val”; apa inunda puntea prova la niveluri inacceptabile. ICEPRONAV Galați, primește sarcina de a găsi o soluție. În urma analizei, corpul vedetei este reproiectat, lungimea sa fiind crescută cu un metru (dublul distanței dintre două coaste). Alungirea s-a efectuat în jumătatea dinspre pupa navei. Din păcate, primele șase vedete nu au mai fost modificate.
Urmatoarele douăsprezece vedete au fost construite după planul revizuit, iar fenomenul a dispărut.
Deplasarea de la Șantierul Naval Militar Mangalia până la intrarea pe Dunăre se executa prin mijloace proprii, vedetele fiind însoțite de o navă maritimă. Marșul pe mare era dificil pentru aceste nave fluviale cu pescaj redus, fundul plat și un raport lungime/lățime destul de mare; ruliul și tangajul atingeau de multe ori valori periculoase. Timp de treizeci de ani deplasarile vedetelor la Mangalia pentru lucrări de întreținere s-au derulat fără evenimente.
Până în anul 1977 erau constituite trei divizioane (118, 94 și 23), fiecare cuprinzând șase vedete blindate.
Prim-plan cu tunul Reșița. Echipajul turelei era format din doi marinari, în turelă erau stocate douăsprezece proiectile; după epuizarea acestora, tunul era alimentat din magazia de muniție prova, prin intermediul chepengului aflat în dreapta imaginii:
Vedete blindate traversând Canalul Dunăre-Marea Neagră:
Exercițiile se desfășurau la Capul Midia, Sf. Gheorghe, Peceneaga, Topalu, Pârjoaia în funcție de tema aleasă și valoarea efectivelor angrenate. Debarcarea desantului de la bordul vedetelor:
”Tragerile indirecte erau exersate la Sf. Gheorghe. Pătrundeam printr-un canal îngust ce pornea din brațul principal. Focul era executat pe direcția Insulei Sacalin. Un observator aflat pe uscat coordona tragerea; comenzile erau transmise prin telefon”.- comandor (r) Victor Farcaș. Vedetele blindate 76, 80 și 83 în octombrie 2002 la Sf. Gheorghe. (foto revista ”Marina Română”):
După încheierea tragerilor, navele erau trase cu prova pe mal, echipajele bucurându-se de un moment de relaxare. De la bord erau debarcate grătarele pentru fripturi, pasionații aduceau cu ei o o minge de fotbal. Erau adunate vreascuri pentru focul de tabără. Comandorul (r) Victor Farcaș, pe atunci comandant al vedetei 85, iși amintește: ”Nu apucasem să mă instalez bine în fața magnificului foc de tabără, când o radiogramă urgentă solicită prezența la Tulcea a comandantului brigazii. Am pornit imediat, cu toată viteza spre destinație. Era o noapte neagră, ca de catran. Din comandă nu se zărea nimic, așa că navigam după radar și, din când în când, ieșeam pe punte pentru a verifica anumite repere de la mal, iluminate scurt cu proiectorul. La răsăritul soarelui am descoperit cauza lipsei vizibilității din comandă: în graba plecării uitasem să cobor scuturile metalice care protejau ferestrele comenzii. Am ajuns la timp, navigând în condiții dificile, fără evenimente, așa că pot spune încă odată: misiune îndeplinită”.
Vedeta blindată Nr.85 la Tulcea:
În anul 1980, Divizioanele 23 și 94 au fost transferate la Brăila, Divizionul 118 rămânând la Tulcea.
După 1990, vedetele blindate au fost botezate cu numele unor eroi din războiul pentru independența României:
Divizionul 118 Tulcea:
76”Maior Constantin Ene”
77”Maior Gheorghe Şonţu”
78”Capitan Dimitrie Golescu Gănescu”
79”Căpitan Ion Grigore Năstase”
80”Căpitan Nicolae Lazăr Bogdan”
81”Locotenent Pavel Bordeianu”
Divizionul 94 Brăila:
82”Locotenent Chiru Stănescu”
83”Locotenent Nicolae Stoicescu”
84”Locotenent Ion Alexandrescu”
85”Sublocotenent Alexandru Izvoranu”
86”Sublocotenent Ion Elefterescu”
87”Locotenent Gheorghe Dumitrescu”
Divizionul 23 Braila
88”Căpitan Walter Mărăcineanu”
89”Locotenent Dimitrie Călinescu”
90”Maior Nicolae Grigore Ion”
91”Maior Dimitrie Giurescu”
92”Căpitan Mihail Romano”
93”Locotenent George Paraschivescu”
Anii ’90 au fost dificili pentru forțele armate române. Situatia economică precară a țării a condus la o subfinanțare cronică a tuturor armelor. Divizioanele de vedete blindate au fost afectate în mod direct.
În perioada 1998- 2001 sunt desființate Divizioanele 23 și 94 Vedete Blindate de la Brăila. Navele sunt transferate la Tulcea unde formează, alături de navele Divizionul 118 Vedete Blindate, Divizionul de Nave de Patrulare, ulterior Divizionului 94 Vedete Fluviale. O treime din nave sunt în conservare. ”Chiar dacă Divizionul de Nave de Patrulare va rămâne la Tulcea, eu nu cred că putem spune- în cazul nostru- că ne aflăm într-o situație fericită atâta timp cât nu se alocă fonduri; tehnica este depășită moral și fizic și 67% din nave necesită reparații capitale.”(interviu pentru revista ”Marina Română” acordat de căpitan- comandor Nicolae Filip în anul 2000).
Propunerea de modernizare a navelor prin instalarea tunului A-436 cal. 30 mm și a mitralierelor MR4N cal.14,5 mm a fost respinsă. La 15 decembrie 2000 a fost înființat Divizionul 67 nave purtătoare de artilerie dislocat la Brăila care cuprindea cele trei monitoare și toate vedetele fluviale din generația a III-a. Soarta vedetelor blindate era pecetluită.
Octombrie 1998 la Sf.Gheorghe (foto revista "Marina Română"):
”Restructurarea forțelor navale fluviale, începută cu circa patru ani în urmă, se află în etapa finală. Din 1998 și până în prezent s-a realizat o redimensionare profundă, al cărei scop final este realizarea unei structuri mai mici și mai eficiente, capabilă să îndeplinească misiunile ce-i revin pe Dunărea interioară şi la gurile Dunării.
În acest sens, în perioada la care m-am referit s-au desființat două comandamente de Brigadă, şapte divizioane de nave și o bază logistică, batalionul de transmisiuni s-a transformat în companie, iar Batalionul de infanterie marină şi grupurile de scafandri au ieşit din subordine. În aceeaşi perioadă s-a creat și operaționalizat divizionul de nave purtătoare de artilerie, iar anul acesta s-au creat, prin transformare, un divizion de vedete fluviale și un divizion de vedete dragoare. În prezent este în plină desfăşurare procesul de transformare a bazelor logistice în secții logistice subordonate bazei fluviale.
Până la finalul lunii august Flotila Fluvială va avea structura proiectată conform programului de reformă a armatei până în anul 2003. În aceste condiții prioritățile noastre sunt operaționalizarea noilor structuri şi realizarea, prin instrucție, a coeziunii în luptă a echipajelor.(...)
Aceste resurse (financiare n.r.) au fost direcționate pe priorități, în conformitate cu locul şi rolul fiecărei unități. O mare parte dintre ele a fost atribuită Divizionului de Nave Purtătoare de Artilerie, unitate fanion a forțelor fluviale, nominalizată pentru a participa la activitățile PfP (parteneriatului pentru pace n.r.) şi multinaționale, sub egida NATO sau UE, cât și pentru realizarea obiectivelor de interoperabilitate cu structurile NATO. Celelalte unități au primit resurse pentru transformarea lor structurală și, în prezent, pentru a realiza instruirea şi omogenizarea noilor echipaje.
Trebuie spus că planul pregătirii pentru luptă a fost elaborat în raport cu resursele alocate şi prevederile Programului de modernizare a Forţelor Navale, fiind subdimensionat în raport cu Dispozițiunile de pregătire pentru luptă a Forţelor Navale cât și cu nevoile reale de instructie.
Apreciez că, în general, resursele materiale - combustibil, muniție etc. au asigurat în condiții bune executarea activităților din planul de pregătire. În ceea ce privește resursele financiare, acestea au asigurat doar parţial îndeplinirea obiectivelor stabilite. Astfel, de la bun început, fondurile asigurate la pregătirea pentru luptă au reprezentat doar 25% din necesarul calculat prin studiul de planificare. De-a lungul anului însă nici aceste fonduri n-au fost asigurate integral ci doar 75%. De aceea, unele programe de modernizare a bazei materiale a instrucției, deşi începute, nu au putut fi finalizate la termenele stabilite. Pe de altă parte există întărzieriîn plata drepturilor care decurg din participarea la activități de instrucție la fluviu.”(interviu acordat revistei ”Marina Română” de către contraamiral de flotilă Ioan Costi în anul 2001).
La 1 martie 2004, Divizionului 94 Vedete Fluviale ”Lupii Deltei” intră în procedura de desființare. Ultimele douăsprezece vedete blindate sunt trase pe uscat și tăiate la fier vechi. Militarii disponibilizați sunt absorbiți de Poliția de Frontieră, tranferați la alte divizioane sau părăsesc marina militară primind plăți compensatorii.
Vedetele blindate md. 1973 au reprezentat renașterea flotei militare românești la Dunăre. Sunt interesante, cu o arhitectură unică. Sperăm ca într-un viitor nu prea îndepărtat, planurile acestor nave să fie facute publice pentru bucuria modelistilor și amatorilor de istorie navală.
Apariția navelor purtătoare de artilerie a facut ca vedetele md. 1973 să fie denumite "vedete blindate mici". Nava purtătoare de artilerie 179 "Posada" în septembrie 2014 (foto "MarinaRomână):
Galerie foto:
84”Locotenent Ion Alexandrescu” (foto revista "Marina Română):
Fotografii din timpul aplicației ”Acțiunile divizionului de vedete fluviale în sprijinul batalionului de infanterie marină aflat în apărare la gurile Dunării, concomitent cu participarea la apărarea transporturilor în Delta Dunării” desfășurată în perioada 8-18 aprilie 2003 la Sf. Gheorghe. (foto revista ”Marina Română”):
Vedeta blindată 87 ”Locotenent Gheorghe Dumitrescu” în culori de camuflaj; trei vedete blindate, componente ale Divizionului 94 Vedete Fluviale au fost piturate similar din inițiativa comandantului divizionului, căpitan-comandor Paul Pădureanu. si a locțiitorului său locotenent-comandor Liviu Lungu. (foto aprilie2003, revista ”Marina Română”):
Vedete din componența Divizionului 94 Vedete Fluviale "Lupii Negrii" în anul 2004 (foto revista "Marina Română"):
Vedetele fluviale sovietice proiect 1204
În timp ce primele vedete blindate românești ajungeau la fluviu, U.R.S.S. încheia programul propriu de dotare cu nave fluviale granicerești și purtatoare de artilerie (Пограничные сторожевые корабли, артиллерийские катера). Acesta prinsese contur în anul 1967, când la șantierele din Nicolaev, Kerci și Leningrad începuse lansarea vedetelor fluviale proiect 1204. Până în 1974 aveau să fie puse în serviciu 118 nave din care 62 vor intra în componenta KGB ca nave de graniceri, restul de 56, în componența marinei militare sovietice.
Misiunea lor era de a efectua patrulări pe râuri și lacuri, distrugerea forțelor fluviale inamice, susținerea cu foc a trupelor care luptau pe uscat, transportul desantului în bazinul râurilor și în zonele de coastă.
Caracteristici tehnice:
Deplasament maxim: 77,40 tone
Lungime: 27,40 m
Lățime: 4,32 m
Pescaj:1,00 m
Viteză maximă/ economică: 24/ 10 nd.
Autonomie: 240 mile/ 20nd. 320mile/ 10 nd.; 7 zile
Propulsie: două motoare M-50F a câte 1200 cp fiecare, două elice cu pas fix și două generatoare diesel DGA-25-9
Echipaj: 14 incluzând un ofițer și doi subofițeri
Armament: un tun D-56-TS ( Д-56-ТС ) cal. 76,2 mm, o mitralieră SGMT (СГMT) cal. 7,62 mm, un tun cal.25mm tip 2M-3M (Aу 2M-3M), o instalație de lansare a proiectilelor nedirijate PU BM-14-17 cal.140mm (пу БМ-14-17), rachete anti-aeriene portabile tip Strela-2M (Переносной зенитный ракетный комплекс "Стрела-2M"), șine pentru lansarea minelor.
Corpul este împărțit în 12 compartimente etanșe; blindajul este cuprins între 5 și 10 mm în funcție de zona protejată.
Radar de navigație- Donețk-2, instalație de vedere pe timp de noapte ME5
Vedete sovietice proiect 1204 in anii ’70 (airbase.ru):
Variantă a proiectului 1024 având la pupa mitraliera dublă 2M-6, cal.14,5 mm în locul tunului 2M-3M cal. 25mm (foto narod.ru):
Turela și tunul tip D 56TS cal. 76,2/40 mm sunt identice cu cele folosite pentru tancul amfibiu PT 76; încarcarea se execută manual, cadența practică este de 6-8 lovituri/min.; o mitraliera cal.7,62 mm tip SGMT este jumelată cu tunul; rotirea turelei se poate executa electric sau manual (foto airbase.ru):
Sistemul de rachete nedirijate cal. 140 mm BM-14-17 putea fi folosit doar atunci când nava era staționată; rezerva de munitie consta în treizeci si patru de proiectile M-14-OF (foto airbase.ru):
La pupa comenzii exista un post blindat descoperit de unde infanteriștii marini puteau deschide focul prin ambrazuri:
Tunul anti-aerian 2M-3M cal.25 mm:
Nave proiect 1204 sunt menținute în serviciu activ în Marina Rusă. Exercițiu al vedetelor rusești în mai 2011:
Bibliografie:
Colecția revistei ”Marina Română”
Colecția revistei ”Modelism”
"Enciclopedia artileriei române", autori col.prof.univ.dr. Adrian STROEA, col. (r.) Marin GHINOIU, col. Gheorghe BĂJENARU, lt.-col. Florin BARBU, dr. Olga DĂNILĂ
"Danube monitors", autor Cristian Craciunoiu, Editura Modelism, 1996
Comentarii
Trimiteți un comentariu