Dragoarele pe corp de fibră de sticlă- un proiect abandonat

În prima jumătate a anilor '80 a existat intenția de a se construi în România o serie de dragoare de radă pe corp de fibră de sticlă. S-a preferat achiziționarea unei licențe străine în locul unui proiect autohton  în scopul de a scurta timpul  de punere în serviciu. A fost contactată partea sovietică în vederea furnizării documentației tehnice a  dragorului de radă proiect 1258E (varianta de export a proiectului 1258 "Korund"), precum și achiziționarea unei nave de acest tip. În cursul unor discuții desfășurate în ianuarie 1985, sovieticii au răspuns pozitiv solicitării părții române. Din motive care nu ne sunt cunoscute, negocierile nu au fost finalizate. Interesant este faptul că în 1985  fabricația dragoarelor proiect 1258 urma să înceteze, sovieticii considerându-le depășite.

În aceeași perioadă, o delegație a Șantierului Naval Militar Mangalia a efectuat o vizită de lucru în Polonia, la Șantierul Naval Gdynia. Polonezii începuseră deja  construcția unor dragoare  pe corp de fibră de sticlă, de concepție proprie. Nici vizita  în Polonia nu a dus la un rezultat concret în vederea începerii unui program românesc similar.

În România s-a început modernizarea dragoarelor de radă proiect 255k și a fost finalizată construcția celor patru dragoare maritime care sunt și astazi în serviciu.  

Mai jos sunt prezentate pe scurt navele avute în atenție de oficialii Marinei Militare Române cu patru decenii în urmă. 

 Dragorul sovietic proiect 1258 "Korund", cod NATO "Yevgenya"

Dragoarele proiect 1258  ”Korund” (pейдовые речные тральщики проекта 1258 «Корунд») aveau misiunea de a căuta și distruge minele în radele porturilor, în zonele de coastă și în  estuarele râurilor. Nava putea acționa împotriva tuturor tipurilor de mine, indiferent dacă erau de contact sau cu detonare prin influență.

Proiectanții sovietici au optat deliberat pentru o navă lentă, cu deplasament redus în scopul minimizării nivelurilor câmpurilor fizice care puteau provoca explozia nedorită a unei mine în timpul misiunii de dragaj. În plus, corpul era construit din fibră de sticlă, cu elemente de ranforsare din materiale non magnetice (aliaje de aluminiu și magneziu).

Nava era împărțită în nouă compartimente separate de pereți etanși din aliaj aluminiu-magneziu.

Instalația de propulsie era prevăzută cu o pompă hidraulică acționată de un motor diesel care punea în mișcare elicele navei în vederea păstrării unei viteze constante, mai mici de 6 nd., necesară în timpul misiunii de dragaj. Pe durata evoluției la aceste viteze, motoarele principale erau decuplate. Pompa hidraulică era folosită și pentru acționarea macaralei. Postamentele motoarelor și ale generatoarelor diesel erau din aliaj aluminiu- magneziu.

La bord se aflau dragi mecanice tip MT-3U (МТ-3У) și VKT-1 (ВКТ-1), electomagnetice de tip SEMT-1 (СЭМТ-1) și acustice tip AT-2. Minele de fund puteau fi detectate prin intermediul sistemului IT-3,care consta într-o cameră tv remorcată (sistem Neva-1), suspendată la 7- 10 metri deasupra fundului mării; operatorul de la bordul navei urmărea imaginile pe un ecran catodic; minele erau marcate cu ajutorul unor geamaduri speciale, apoi distruse cu încărcături explozive tip ȘZ-200 (ШЗ-200). Observarea minelor era posibilă până la o adâncime de cel mult 60 metri, la o viteză maxima a dragorului de 4- 6 nd. Cănd vizibilitatea scăzută nu permitea observarea fundului mării, putea fi folosit sistemul de detectare prin inducție IT-2 (Искатели мин типа  ИТ-2), dar acesta nu  detecta decât mine de fund cu carcasă metalică. 

În perioada 1967- 1985 au fost construite 92 dragoare proiect 1258 din care aproape jumătate au fost exportate. Dimensiunile reduse ale navei au constituit un obstacol major în procesul de modernizare, deplasamentul acesteia nepermițând instalarea la bord a unor noi sisteme de luptă împotriva minelor. Pasul următor a fost un dragor de 135 tone,  proiect 10750”Sapfir” (pейдовые тральщики проекта 10750 “Сапфир”).

Caracteristici tehnice generale:

deplasament: standard/ maxim:  88,30/ 91,30 tone

lungime: 26,13 metri

lățime: 5,4 metri

pescaj: 1,38 metri

viteză maximă: 12 nd

autonomie: 300 mile la viteza de 10 nd. / 3 zile

echipaj: 10

propulsie: două motoare diesel 3D12 (2 x 300 cp), un motor diesel K-757 de 80 cp, două elice cu pas fix în duze, două generatoare diesel DGR-50/1500-2, 50 kW fiecare

armament: o mitralieră 2M-7 cal. 14,5 mm sau un tun 2M-3M cal. 25 mm, o instalație antiaeriana de tip STRELA-3 (Стрела-3), instalații de dragaj.

1- forpic; 2- tunul 2M-3M; 3- cazarma; 4- magazie; 5- camera hărților; 6- comanda; 7- radar; 8- trombă de aer; 9- semnalizare; 10- ventilatoare; 11- vinci de dragaj; 12- magazie drăgi; 13- camera cârmei; 14- macara hidraulică; 15- compartiment generatoare diesel; 16- 20 compartiment masini și instalație hidraulică; 18- tanc de motorină; 19- camera radio; 22- tanc de apă dulce; 23- sistemul electro-mecanic EMU-72A. 

Dragorul  RT-214 din Flota Sovietică a Mării Negre:

Dragorul polonez proiect 207D (trałowce projektu 207D)

În anul 1979, Șantierul Naval Gdynia începea construcția   primului dragor al seriei 207D,  ORP "Gopło" . Corpul și puntea navei erau din fibră de sticlă în vederea reducerii semnăturii magnetice. Au fost puse în serviciu 17 nave de acest tip  în perioada 1982- 1994.

Caracteristici tehnice generale:

deplasament standard/maxim: 203/ 217 tone

lungime: 38,50 metri 

lățime: 7,14 metri  

pescaj: 1,73 metri  

propulsie: două motoare sovietice M401A (2 × 1000 cp),  două elice cu pas fix în duze fixe 

viteză 14 nd. 

autonomie: 950 mile  (10 nd.) 

echipaj: 30

armament: un tun cal. 23mm ZU-23-2MR Wróbel II sau ZU-23-2M Wróbel, două  lansatoare de rachete anti- aeriene PPZR Grom sau Strela 2M, draga magnetică MMTK-1M, draga acustică MTA-2, draga electromagnetică TEM-PE-1M2, șine pentru lansarea minelor.

 

ORP  "Gopło" la 16 aprilie 1981:

În urma programului de teste desfășurat cu dragorul ORP  "Gopło", proiectul este modificat, primind denumirea de 207P. Începe construcția a douăsprezece nave  puse în serviciu în perioada 1984- 1991. ORP "Gradno", primul dragor proiect 207P, primește drapelul de luptă   la 31 martie 1984:

Următoarele patru nave sunt construite după o variantă imbunătațită a proiectului 207P, respectiv 207M. Aspectul exterior al navei nu s-a modificat semnificativ, dar aparatura de detecție a minelor a facut un pas înainte prin montarea unui sonar. Dragoarele au intrat în serviciu în perioada 1992- 1994. ORP  "Wigry", a II-a navă a proiectului 207M:

Toate cel 17 dragoare ale proiectului 207  sunt în serviciu activ. Navele au fost modernizate cu regularitate, modificările vizând în special aparatura electronică de comunicație și de detecție a minelor. Din februarie 2025, dragorul  ORP "Marmy" (proiect 207M) are instalate la bord motoare MTU 8V2000M72 în locul celor sovietice. ORP "Marmy":

 ORP "Śniardwy" după moderinizarea din 2019:

Bibliografie:

Marian Tănase - "Marina  Militară  Română (1959- 1990). Evoluția puterii  navale  a României în perioada participării la Tratatul de la Varșovia" (Ed.Militară București 2025) 

Jacek Krzewiński - "Trałowce bazowe projektu 207M"
Кузин В. П., Никольский В. И. - "Военно-морской флот СССР 1945—1991", 1996 г., СПб, Историческое морское общество;

 

Notă:

Toate drepturile sunt rezervate. Utilizarea conținutului publicat pe site fără acordul deținătorului acestuia nu este permisă. Conținutul site-ului poate fi utilizat numai în scopuri personale și necomerciale, cu menționarea sursei acestuia.