Marina Română în primul război mondial. Pierderea cargoului "Bistrița"

Declanșarea primului război mondial a surprins o parte din vapoarele comerciale românești  în afara Mării Negre. Necesitatea aprovizionării armatei cu furnituri de război a dus la rechiziționarea acestora de către guvernul român care a trecut în subordinea sa   cargourile BISTRIȚA, BUCUREȘTI, JIUL și DUNĂREA. 

"Transporturile pe mare (de material militar destinat României) s-au făcut cu patru vapoare româneşti şi cu vapoare străine. Din aprilie 1916 până în decembrie 1917 au fost transportate din Franţa până în porturile ruse 119.341 tone, adică în medie câte 6000 tone pe lună, din care o treime cu vapoarele româneşti. La 8/21 aprilie 1916 cargobotul BUCUREȘTI, încărcat la Toulon, a plecat spre Vladivostok, într-o călătorie ce avea să dureze circa 50 de zile. Încărcătura va ajunge în țară la sfârşitul lunii mai. În magaziile navei se aflau 16 tunuri de 120 mm, 10 mitraliere, 2 automitraliere, 11.582.000 cartuşe de armă, 108.000 cartuşe de mitralieră, 22.800 obuze de 105, 120 şi 150 mm, 91.107 cartuşe pentru tunul de 75 mm, 150 tone trotil, 12 milioane degetare de Maillechort pentru gloanțe de infanterie şi diverse alte materiale. (Raymond Stănescu, Cristian Craciunoiu- "Marina Română. Primul război mondial 1916- 1918", Ed. Modelism anul  2000)

Cargoul JIUL: 

La 26 iunie/9 iulie 1916 a plecat de la Bordeaux la Brest - unde trebuia să încarce - corgobotul JIUL, urmat după trei zile de BISTRIȚA. Primele călătorii ale celor două nave spre Arhanghelsk au decurs fără evenimente importante. JIUL a transportat 1.210.772 cartuşe de mitralieră, 21.043 cartuşe de armă, 1.564.900 cartuşe de revolver, 121.772 lovituri pentru tunul de 75 mm, 4800 de obuze de 120 mm, 20 milioane degetare de Maillechort, 40.000 focoase. 5000 de puști, 77895 revolvere, 88 mitraliere, 4 tunuri de 75mm, 35 camioane automobile, 17 ambulanțe, bocanci,  binocluri, etc. La rându-i, BISTRIȚA a purtat 920.000 cartuşe de armă, 3.300.000 cartuşe de revolver, 56.981 lovituri de 75 mm, 24.000 obuze de 105 şi 150mm, 124 mine submarine, 50 camioane automobile, 3 ambulanțe, corturi şi  alte materiale mărunte. Întrucât Arhanghelsk era un cap de linie unde ajungeau numeroase transporturi maritime ale Aliaților pentru Rusia, Statul major al armatei germane a cerut comandamentului flotei să taie această legătură, trimițând submarine în zona peninsulei Kola şi a estuarului Murmansk, care să atace transporturile adversarului. Până la această dată flota germană de mare largă (Hochsee-flotte) nu mai trimisese submarine în misiuni de acest fel, la o astfel de latitudine." (Raymond Stănescu, Cristian Craciunoiu- "Marina Română. Primul război mondial 1916- 1918", Ed. Modelism, anul  2000) 

În luna septembrie 1916 au fost trimise în largul coastei norvegiene  submarinele germane U43, U46 și U48.

Submarinele menționate mai sus făceau parte din clasa U43, serie pusă în serviciu începând cu aprilie 1915. Erau nave moderne, cu bune calități navigante și cu echipaje bine pregătite.

Caracteristici generale: deplasament suprafață/ imersiune 725/ 940 tone, lungime x lățime x pescaj 65,00 x 6,20 x 3,74 metri, două motoare diesel S6V 41/42 MAN cu o putere totală de  2000 cp și două motoare electrice SSW Doppel-Modyn totalizând 1200 cp, viteză  suprafață/ imersiune 15,2/ 9,7 nd., autonomie la suprafață 11400 mile, imersiune 50 metri, echipaj 36 marinari, armament șase tuburi lans- torpile, 1-2 tunuri cal. 88mm, ulterior un tun cal.105 mm. 

Submarinul U48 în reparații: 

U46 și U48 au scufundat unsprezece  nave într-o singură lună; în noiembrie 1916, U56   a fost trimis să întărească dispozitivul german.

U43 în octombrie  1916:
La 3 octombrie 1916, submarinul U43 scufundă cargoul rus "Turgai" ("Тургай") care aducea din S.U.A. material feroviar (locomotive, sine etc.):
La 11 octombrie 1916, submarinul U43 (comandant  Korvettenkapitän Hellmuth Jürst) interceptează cargoul BISTRIȚA.
"Înserase când submarinul a somat nava cu o lovitură de tun. BISTRIȚA a oprit și a trimis la submarin o barcă cu doi ofițeri și cu documentele de bord. Cargoul român părăsise portul Brest la 29 septembrie având la bord peste 600.000 de proiectile de artilerie, 11 milioane de cartuşe, 10.000 de puști, 20 de mortiere, 93 de camioane, 2 hangare de aviație, 338 tone exploziv, oțel, nichel, plumb  etc., valorând cam 30 milioane lei aur. Drumul urmat de navă era stabilit prin instrucțiunile amiralității franceze, emise cu circa două luni înainte și care apreciau ruta ca sigură, deşi între timp apăruseră submarinele germane. Considerând încărcătura navei drept contrabandă şi pavilionul navei ca inamic (România se afla de acum în război cu Germania), comandantul submarinului a dispus evacuarea navei şi scufundarea ei. Echipajul de 32 de persoane,  în frunte cu comandantul Gheorghe Louis,  a fost adus cu bărcile pe submarin şi nava scufundată la ora 00:49 din 12 octombrie, după ce a primit 32 de proiectile de 105 mm şi două torpile; poziția navei era la 50 mile marine de coasta nordică a Norvegiei. Echipajul a fost purtat cu submarinul până a doua zi dimineață, când acesta a oprit o ambarcațiune rusească cu vele și i-a transferat pe românii care au fost duşi la Vardö, în Norvegia, de unde echipajul a fost repatriat prin grija SMR (director cdor/r/ Paul Popovăţ)." (Raymond Stănescu, Cristian Craciunoiu- "Marina Română. Primul război mondial  1916- 1918", Ed.Modelism 2000) Cargoul BISTRIȚA era o navă nouă, lansată în mai 1915 la Șantierul britanic John Priestman & Co. Ltd. Southwick; avea un tonaj de 3688 trb., lungime x lățime x pescaj 111,20 x 15,70 x 6,74 metri , fiind  propulsată de o mașină cu abur cu triplă expansiune. Pierderea navei și a încărcăturii a fost o lovitură serioasă pentru armata română. Reacția întărziată a comandamentului francez față de prezența submarinelor germane în zonă a dus la aceasta pierdere care putea fi evitată. Transporturile de materiale au continuat. "În dată după ce BISTRIȚA a plecat în ultima ei cursă, a trecut la încărcare, tot la Brest, JIUL. Având o încărcătură asemănătoare, cargoul a urmat cu strictețe indicațiile amiralități engleze (se cunoştea soarta BISTRIȚEI), ajungând cu bine la Arhanghelsk, urmând să se înapoieze pe aceeași rută. La comanda navei se afla Amedeu Heinrich având ca secund pe Dumitru Ion și sef mecanic pe loachim Năftanăil. Un ordin a schimbat însă drumul de înapoiere către Edinburg (pe coasta de Vest a Angliei). Navigând pe o ceață foarte groasă și persistentă, JIUL a eşuat pe stâncile din estul Insulei Shetland. După câteva luni nava a fost scoasă de pe uscat și reparată la Edinburg, putând să-şi reia activitatea." (Raymond Stănescu, Cristian Craciunoiu- "Marina Română.Primul război mondial 1916-1918, Ed.Modelism, anul 2000).

Un submarin german a interceptat cargoul BUCUREȘTI în largul coastei franceze. Episodul este relatat de către Contraamiralul Nicolae Negru  în culegerea de amintiri "Din aspectele mării și viața marinarilor pe întinsul  apelor".

Cargoul BUCUREȘTI:

	"Cargobotul BUCUREȘTI plecat în ziua de 14 februarie 1917, din portul Lorient, cu destinație Kola, Marea Albă, încărcat cu 3000 tone muniții, are o luptă cu un submarin în condițiile arătate în raportul Comandantului  Virgil Petricu, către Generalul Rudeanu, şeful misiunii militare române în Franţa. "Odată cu mine, spune comandantul, a părăsit portul şi şalutiera LABRADOR, care avea ordin să mă excorteze. Înainte de a ieși din canal, semaforul dela Ile de Groix ne semnalează un submarin în Vest. Căpitanul de port, care se găsea la bordul remorcherului pilot, ne-a comunicat de a ancora şi a aştepta ordine, care îmi vor fi trimise prin T.F.F. La ora 2 LABRADOR îmi comunică că putem pleca și la 2,15 eram pe drum. Timpul era închis, vântul de Nord aducea din când în când rafale şi orizontul nu era mai mare ca o milă. La ora 4 intrăm în raza de acţiune a submarinelor, ce încrucişau drumul vaselor ce mergeau spre canalul englez. La ora 7 secundul vasului, ofițerul Manole Virgil, observă prin tribord la travers, periscopul unui submarin în timp ce echipajul era prevenit de apariția lui. Ambele tunuri deschise focul la 3500 metri. Cum în acel moment traversam vasul tragerea a fost scurtă şi la dreapta. Am aşezat vasul ca să se poată trage cu ambele tunuri şi am regulat tragerea. In acest timp submarinul iese la suprafață, făcând un drum aproape paralel cu noi. Tunul din pupa manevrat de ofițerul Mihai Cociaş reuşeşte a încadra submarinul, care la rândul lui deschide focul asupra noastră și a lui LABRADOR. Tirul submarinului e lung, însă bun în direcție. Un obuz al tunului din pupa manevrat de ofițerul Cociaș, cade la aproximativ 50 metri şi coloana de apă acoperă pentru moment chioșcul submarinului. Acesta a fost obuzul care a forțat submarinul să se dea la fund. Conduita echipajului a fost de admirat. Oamenii destinați ca servanți și cărători au lucrat cu multă repeziciune, acei dela căldări şi maşini şi-au continuat lucrul fără ca să se intereseze de ce se petrece pe punte. Am continuat a urmări submarinul navigând în drumul lui până când am observat că a dispărut în Est. Drumurile au fost urmate după ordinele primite dela autorităţi. Comandant (ss) Petricu Virgil Statul major al vaporului BUCUREȘTI: comandant Petricu Virgil., secund Manole Virgil, ofiţer al II-lea Bădescu Gheorghe, ofiţer al III-lea Cociaş M., şef mecanic Constantin Ion, al II-lea șef mecanic Ionescu S., al III-lea mecanic Dumitriu C. Amiralul francez din Brest a adresat prin T.F.S. vaporului Bucureşti: "Temoignage de satisfaction". (Contraamiral Nicolae Negru- "Din aspectele mării și viața marinarilor pe întinsul  apelor" partea II -a , Publicațiunea 42-a a Ligii navale române)
	Transporturile aveau să continue facând posibilă reechiparea armatei române în primăvara anului 1917.

 Bibliografie:

Dufeil, Yves- "Kaiserliche Marine U-Boote 1914-1918.Dictionnaire biographique des commandants de la marine imperiale allemande"

Contraamiral Nicolae Negru- "Din aspectele mării și viața marinarilor pe întinsul  apelor" partea II -a , Publicațiunea 42-a a Ligii navale române.

Raymond Stănescu, Cristian Craciunoiu- "Marina Română. Primul război mondial" 1916- 1918, Ed.Modelism 2000.