Barca Metalică de Serviciu (185 cp)

La mijlocul anilor ’80, o nouă navă grănicerească intra in serviciul activ. Oferea o mai bună protecție pentru echipaj, viteză si autonomie imbunatațite.

Caracteristici tehnice:

Lungime maximă: 10,345 metri

Lățime maximă: 2,798 metri

Înălțimea de construcție: 1,33 metri

Pescaj maxim: 0,40 metri

Deplasament nava goala: 3,20 tone

Viteza maximă: 25 km/h

Autonomie la viteza maximă: 10 ore cu rezervoare suplimentare

Coca navei: table de aliaj de aluminiu AlMg3, nituite, cu grosime cuprinsa intre 1,5- 2 mm.

Proiectant: ICEPRONAV Galati

Constructor: Șantierul Naval Mangalia Militar (UM02029)

Anul începerii construcției seriei: 1985

Șalupa nu era inarmată, marinarii grăniceri având în patrulare armamentul individual. Echipajul era alcătuit din minim doi marinari, la bord mai puteau fi transportate cel mult șase persoane așezate pe două bănci de lemn dispuse in borduri, paralel cu axul navei. In caz de vreme nefavorabilă, echipajul era protejat de o tendă așezată pe cadre de țeavă amovibile.

Un motor de camion tip D2156 HMN 8 (RABA) asigura propulsia. Erau motoare produse in România, pentru echiparea autocamioanelor ROMAN Brașov. Piesele de schimb erau ușor de găsit, iar intreținerea nu constituia o problemă. Turația motorului fusese optimizată pentru uz naval, astfel că furniza 185 cp fata de cei 215 cp in varianta standard. Motorul antrena un propulsor cu jet de apă. Nava pornea folosind o cheie de contact identică cu cea de la autocamioane.

Interesant este faptul că o parte din șalupele grănicerești au parăsit șantierul din Mangalia prin mijloace proprii, chestiune absolut remarcabilă pentru nave fluviale atât de mici; regula generală era ca livrarea să se facă prin mijloace auto.

Barcă metalică de serviciu in babordul unei vedete maritime de patrulare (foto revista "Marina Română):

O poveste amuzantă: Un oficial de la București, aflat în vizită la Șantierul Naval Mangalia Militar, a fost invitat la o plimbare la bordul unei bărci de serviciu. Atmosfera era foarte placută, șalupa se deplasa cu viteză pe apele liniștite ale Portului Mangalia. La intrebarea din ce este făcută nava,i s-a răspuns sec: “tablă de aluminiu, doi milimetri, nituită”. Oficialul a intrat in panică și a cerut revenirea de urgență la mal.

La fel ca în cazul bărcii metalice cu motor (65 cp) și aceste șalupe au fost construite cu materiale și subansamble produse de industria românească in vederea reducerii costurilor și a folosirii capacitaților de producție naționale.

Ajunse in serviciu, șalupele s-au confruntat cu câteva probleme neașteptate. În zona malurilor, sistemul de propulsie aspira diverse plante acvatice, crengi etc. care blocau pompa cu jet. Demontarea si curațarea acesteia era o operațiune laborioasă și consumatoare de timp, mai ales dacă se desfașura în condiții meteo defavorabile. Au fost cazuri în care șalupele s-au întors din misiune la remorcă cu pompele înfundate. Se evita apropierea de mal cu motorul in funcțiune. La bord fuseseră aduse rame pe care echipajul le folosea la plecarea in misiune pentru a se depărta de mal cu motorul oprit; la sosire, șalupa era accelerată, apoi motorul era oprit, apropierea de mal făcându-se din inerție. Din motivele de mai sus barca metalică de serviciu 185 cp nu s-a bucurat de o popularitate foarte mare. Deși au fost primite cu interes și entuziasm, vechile barci metalica cu mootor (65 cp) au ramas principalele favorite.

Galerie foto cu o navă a clasei păstrată la intrarea in municipiul Calafat (colecția autorului,2017):