Mina marină mecanică de contact cu antene (M.M.M.C.A.-1)

 

Dezvoltarea minei marine mecanice de contact cu antene a început în U.R.S.S. în anul 1931 și a intrat în producție, după numeroase modificări, în anul 1940. Denumirea oficială a fost „mina mare antinavă tip KB” (mина корабельная большая КБ).

În anul 1968 s-a demarat la Zărnești programul de fabricație a minelor marine și fluviale pe baza documentației tehnice sovietice și chineze, cu asistența Centrului de Cercetări al Marinei Militare. 

Mina este în dotarea curenta a Marinei Militare Române, dar poate fi vazută și la Muzeul Militar Regele Ferdinand sau la Muzeul Marinei din Mangalia.

Caracteristici tehnico- tactice:

Greutate totală: 1125 +/- 15 kgf

Greutatea corpului minei: 525 +/- 5kgf

Greutatea ancorei: 600 +/- 10 kgf

Lungime: 2200 +/- 10 mm

Lățime: 325 +/- 10 mm

Înalțime: 1250 +/- 5 mm

Greutate încărcătură explozivă (TNT): 240 kg

Lungime parâmă de ancorare: 215 m

Lungimea unei antene: 25 m

Imersiunea corpului minei: 150 m

Adâncimea maxima a fundului: 320 m

Exercițiu de lansare a minelor de la bordul dragorului maritim DM 25. Majoritatea navelor militare românești, de la fluviu sau de la mare, sunt prevăzute cu șine pentru lansarea minelor. Probabil este consecința experienței din cele doua razboaie mondiale. (foto: navy.ro, anul 2017): 

 

 

 Porți deschise la Constanța (august 2014, colecția autorului):

Bibliografie:

Revista "Marina Română"

Marian Tănase  "Marina  Militară  Română (1959- 1990). Evoluția puterii  navale  a României în perioada participării la Tratatul de la Varșovia" (Ed.Militară București 2025)