Remorcherele maritime “Farul” (ex.”Eforie”), N.S.116 “Voinicul”, R.M.101 “Viteazu”

 În decembrie 1952, remorcherul sovietic ”Silnâi” (”Сильный”) este pus în serviciul flotei comerciale a Uniunii Sovietice. Era un remorcher construit după un proiect nou, elaborat de biroul de proiectare sovietic ȚPKB-1 MMF U.R.S.S. “Morsudoproekt“ (ЦПКБ-1 ММФ СССР "Морсудопроект").

În literatura de specialitate sovietică, această clasă de nave este denumită “Remorcher maritim de 1200 c.p. proiect A202” ( Mорской буксир мощностью 1200 л.с. проекта А202).

 Documentația a fost transferată în timp scurt către România și Republica Populară Chineză. Au fost lansate mai mult de patruzeci de nave de acest tip. Construcția lor a încetat la finalul deceniului cinci.

 În cazul României, construcția remorcherelor  a căzut în sarcina Șantierului Naval Galați care a exportat marea majoritate a navelor.

Nave proiect A202 aflate în construcție la Galați (foto bvau.ro):

Lista remorcherelor maritime proiect A202 construite în România pentru export:

"Hercules" ("Геркулес") număr de șantier 376, lansat în februarie 1957, radiat in 2002 (fleetphoto.ru) :

 "Orșa" ("Opшa") număr de șantier 238, lansat în 1953, radiat în 1988 (fleetphoto.ru)  :

Pentru Republica Populară Bulgaria a fost lansat la Galați în 1956 remorcherul "Lenin" ("Ленин") IMO 7334620. Surse bulgare menționează faptul că nava a fost preluată de la Brăila și a ajuns în scurt timp la Varna unde a apărut evidentă necesitatea schimbarii numelui. Din decembrie 1949, orașul se numea Stalin. Remorcherul "Lenin" sosind în portul Stalin era prea mult...Nava a fost redenumită "Gheorghi Stoikov Rakovski " ("Георги Стойков Раковски"), nume pe care îl va păstra până în octombrie 1962 când va deveni "Neptun" ("Нептун"). A fost radiat la 05.09.1995:

 

 

"Tuzla" (“Тузла”) număr de șantier 346, lansat în 1955, radiat în 1987 (fleetphoto.ru):

“Antei" ("Aнteй") număr de șantier 409, IMO 6851190, lansat în 1957, radiat dupa 1990 (fleetphoto.ru) :

"Prometei" ("Прометей") număr de șantier 427, IMO 6859049, lansat în octombrie 1957 (fleetphoto.ru); se observă fumul alb produs de un generator diesel :

"Lenineț" ("Ленинец") număr de șantier 280, IMO 6851190, lansat în 1954, radiat dupa 1993 (fleetphoto.ru):

“Nikolai Ostrovski"/ ”Dedal”/ ”Noșervan Kordzahia”/ ”Inginer Noșervan Kordzania” ("Николай Островский"/ "Дедал "/ "Ношреван Кордзахия"/ "Инженер Ношреван Kордзаxия”) număr de șantier 429, lansat în decembrie 1957, IMO 6800933; și-a încheiat serviciul în martie 2008 sub pavilion georgian (fleetphoto.ru):

"Volevoi" (“Boлeвой") număr de șantier 451, IMO 6853382, lansat în mai 1958, radiat după 1990(fleetphoto.ru) :

"Вaian" ("бaян") număr de șantier 279, IMO 6728317, lansat în mai 1954, radiat după 1990 (fleetphoto.ru):

“Oceakoveț" ("Oчаковец") număr de șantier 320, lansat în mai 1955 (fleetphoto.ru) :

“Așug Stalinski" ("Aшyг Cтaпьсий"/"зoppo"/ "Пoти") număr de șantier 352, IMO 6851592, lansat în mai 1956, radiat după 1990 (fleetphoto.ru) :

 "Neptun" ("Нептун") număr de șantier 428, IMO 6810433, lansat în decembrie 1957, radiat după 1997 (fleetphoto.ru):

"Vernăi" ("Bерный") număr de șantier 453, lansat în 1958, radiat 1987 (fleetphoto.ru) :

"Vedușci" ("Beдуший) număr de șantier 458, lansat în 1958, radiat 1987 (fleetphoto.ru) :

 "Dunaeț" (“Дунаец") număr de șantier 319, lansat în 1955, radiat după 1980 (fleetphoto.ru) :

Pe lângă navele produse pentru export, Șantierul Naval Galați a construit pentru Marina Militară remorcherele maritime N.S.116 "Voinicul", R.M.101 "Viteazu", iar pentru NAVROM, remorcherul "Eforie".

Remorcherul “Farul” (ex.”Eforie”)

Nava a fost lansată în anul 1958 și a intrat în componența NAVROM. La mijlocul deceniului șase a fost transferată la AFDJ Galați. Nu cunoaștem până în acest moment data și motivul schimbării numelui.

În 1970, ”Farul” apare  în filmul artistic ”Explozia”.

Remorcherul a fost retras din serviciu în prima jumatate a anilor ’90, apoi dezmembrat la Galați în anul 2002.

Remorcherul maritim “Farul”, IMO 7735771, YQSW:

 Remorcherele “Făgăraș” și “Farul” la Sulina în septembrie 1969 (colecția autorului):

În februarie 1964 (foto facebook):

La începutul anilor ’80 (foto facebook):

”Farul” pe Dunăre, probabil la Galați; prezența cargoului ”Suceava” ne indică faptul că fotografia este executată după 1961:

\

Remorcherele maritime militare N.S.116 și R.M.101

În 1954- 1955 au fost lansate la Galați două remorchere maritime proiect A202 pentru Marina Militară. Față de varianta civilă, existau câteva modificări. Barca de salvare aflată pe puntea prova, în fața comenzii, a fost mutată la pupa. Pe locul respectiv a fost construită o platformă supra-înălțată pe care a fost montat tunul sovietic 21-K cal. 45 mm. Vinciul de remorcaj a fost și el mutat de pe suprastructură pe puntea pupa, pe locul rămas liber a fost instalat un al doilea tun 21-K. Catargul a devenit tripod în scopul micșorării vibrațiilor. La bord s-au amenajat spații pentru muniții și armamentul de infanterie.

Remorcherul maritim (R.M.) 101, pus în serviciu la 9 septembrie 1954; se observă catargul tripod si tunul de la prova (foto facebook):

Comandantul Mircea Ionescu la bordul R.M.101 (foto facebook):

Echipajul R.M.101 într-o fotografie executată la pupa coșului de fum, în jurul platformei tunului 21-K (foto facebook):

Tunul sovietic 21-K, cal. 45/46 mm a fost produs pentru marina militară sovietică începând cu anul 1935, fiind o adaptare a tunului anti-tanc deja aflat în serviciul forțelor terestre sovietice. Avea o cadență de 25- 30 lovituri/minut,  o bătaie maximă de 9600 m în plan orizontal și 6000 m în plan vertical; elevatie -10/+85 grade.

Tun 21-K la bordul unui vânător de submarine sovietic din clasa MO-4 (foto airbase.ru):

Cea mai dificila misiune a avut loc în anii 1965-1966. La 12 octombrie 1965, R.M. 101 și N.S. 116, botezate ”Viteazu” și ”Voinicul” , cu armamentul debarcat și piturate în culorile NAVROM, părăseau Constanța  cu destinația Hamburg. Misiunea lor era de a remorca nava-școala ”Mircea”  care avea nevoie urgentă de reparații capitale; acestea nu puteau fi executate decât în șantierul care o construise: Blohm Und Woss. După un voiaj dificil, convoiul sosește la destinație la 19 ianuarie 1966. La 28 ianuarie, cele două remorchere pleacă spre țară unde ajung la finalul lunii februarie.

La finalul deceniului șapte, cele două remorchere militare au fost reparate capital la Mangalia. Nava de salvare (N.S.) 116 pe doc (foto colecție privată):

N.S.116 lângă V.S.M.31 ”C-am Nicolae Cristescu” la sfârșitul anilor ’90; tunurile 21-K au fost înlocuite cu 70-K cal.37mm, au fost montate și două mitraliere MR2N (foto colecție privată):

N.S.116 ”Voinicul” în misiune de recuperare a torpilelor;  acestea erau ridicate la bord utilizând gruiele bărcii de salvare și vinciul de la prova; remorcherul avea și misiunea de a amenaja poligonul de tragere pentru exercițiile forțelor navale. Misiunile durau în general 4-5 zile. (foto colecție privată):

Probabil ultima misiune a N.S.116, însoțirea scafandrilor militari într-un exercițiu (anul 2002, foto colecție privată):

Ultimele fotografii ale N.S.116. Armamentul fusese deja demontat; în locul scândurilor putrezite, echipajul turnase ciment în vederea protejării tablelor punții. În martie 2005 remorcherul este trimis la fier vechi având motoarele în perfectă stare de funcționare (foto colecție privată):

Descrierea navei

 Lungime: 44,50 m

 Lungimea la linia de plutire: 41,00 m

 Lățime: 9,40 m

 Deplasament maxim (autonomie 16 zile) : 627 tone

 Pescaj mediu: 3,13 m

 Deplasament (autonomie 10 zile) : 566 tone

 Pescaj mediu: 2,94 m

 Deplasament gol : 470 tone

 Pescaj mediu: 2,63 m

 Echipaj: 30

 Cârlig: 11 tf la viteza de 5 nd.

 Viteza: 12,4 nd (pescaj 3,14m)

Grosimea tablelor era cuprinsa intre 6 și 12 mm, cu exceptia zonei de la prova folosită pentru spargerea gheții care atingea 14 mm.

Instalația electrică era de curent continuu, o particularitate a remorcherelor construite la Galați; pentru navele din această clasă lansate în U.R.S.S. și Republica Populară Chineză, instalația electrică a fost în curent alternativ.

La bord existau două generatoare diesel sovietice tip 3D6 (pentru varianta în curent alternativ 7D6). Tensiunea era de 220 V și 24 V (pentru iluminat). Pornirea se facea cu reostat pentru protejarea agregatelor. În cazul navelor românești, pornirea motoarelor 3D6 se efectua cu ajutorul acumulatorilor de tractor, montați în serie.

Fotografii cu remorcherele românești ale clasei sunt destul de puține, așa că este necesara apelarea la imagini cu remorchere sovietice pr.A202 pentru ilustrare. Remorcherul “Smerci” (“Cмерч”, foto airbase.ru):

Amenajarea interioară a N.S.116: 

1- camera cârmei  2, 3– tancuri de balast  4,5- agregate frigorifice pupa  7,9,10,11- cazarma militari (în ultima variantă românească nu era compartimentată)  8,12,13,26- scări acces

14- motoare principale 15- motoare auxiliare 16- cuplaj motor- linie axială  17- electropompe pentru tunurile de apă 18- butelii de aer pentru motoarele principale (patru buc.) 19- pompa instalație de salvare pentru nave avariate  20- tanc ulei 21- pompa combustibil 22- motor auxiliar de avarie 23- tanc balast 24- puțul lanțului  27, 28, 30, 31- cabine de locuit   33, 25, 32 + 29(unitate) camera frigorifică prova   34, 35, 36- tancuri motorină   38- tablou electric principal  39 –tanc de spumă 40- hidrofoare  41- caldarina

 42- pompe de santină si balast  50- brâu pupa 51- șomar 52- tambuchi camera cârmei  53- acces eche 54- autoclave tancuri balast  55- vinci remorcaj 56- cabestan  57- comenzi cabestan 59- compartiment agregate cabestan 60- camera ofițer de gardă

61- hol 62- spalator militari 63- wc  64- tanc motorină M.P. 65- sala mașini 66- distribuție hidranti 67, 68 -rafturi 69- magazie prova 70, 72, 73, 74- cabine 71- magazie

75- careu ofițeri 76- scări 77- careu maiștri 86- dușuri 87, 88- wc 85- hol, 83- atelier mecanic, 82- sală de mese militari, 79- bucătarie, 79- bucatarie  80, 81, 89, 90- magazii, 91- oficiu servire masa.

92, 93- comanda navei 94- brâu prova 95- vinci ancoră  96- cârligul de remorcaj  97, 98, 99, 101- stație radio  100- magazie  102, 103- cabină comandant  101- wc  107- coarbe protectie parâme 109- spardeck 108- spiraie 110- puntea de comandă 111- puntea etalon

 

Vinciul electric de la prova (remorcher sovietic, foto airbase.ru):

Imagine de la bordul unui remorcher A202: ușa de la bucătărie este deschisă; pe punte se observă prizele pentru alimentarea cu motorină (remorcher sovietic, foto airbase.ru):

 

Coșul de fum conține conductele de evacuare pentru motoarele principale; generatoarele diesel evacuau gazele de eșapament în borduri (remorcher sovietic, foro airbase.ru):

 

Cârligul de remorcaj  (remorcher sovietic, foto airbase.ru):

Vedere spre pupa (remorcher sovietic,foto airbase.ru):

 Șahtul mașini (remorcher sovietic,foto airbase.ru):

Remorcherele maritime românești au fost echipate cu motoare 6DR30/50-6 (6ДР30/50-6) fabricate la Uzina mecanică “Ruski Dizelâi”, Leningrad,  U.R.S.S. (Машиностроительный завод ”Pусских дизелей” , Ленинград, CCCP).

 

Erau motoare diesel cu șase cilindri în linie, în doi timpi. Baia de ulei și blocul motor erau din fontă, cămășile cilindrilor, pistoanele și arborele cotit din oțel-carbon. Blocul motor era compus din două sub-blocuri a câte trei cilindri, prinse între ele cu buloane.

Motorul cântarea 19 tone, pistoanele aveau diametru de 30 cm și o cursă de 50 cm. Dimensiunile principale: A- 4815 mm, B- 1590 mm, C- 3300 mm, D- 725 mm, E- 1100 mm, H- 3370 mm, K- 560 mm.

În partea superioară a blocului motor exista  un suport orizontal pe care se aflau pompele de combustibil, un distribuitor de aer comprimat , o pompă de amorsare a combustibilului, un tablou tahometric și un demaror automat. În cazul N.S.116, pentru fiecare motor existau patru pompe Bosch care alimentau cu ulei capetele cilindrilor. Consumul de ulei era de  aproximativ 1,3 l/oră; baia de ulei avea capacitatea de 600 l.

Turația motorului era cuprinsă între 120 și 330 rot/min., dar la drum se menținea nivelul de 270 rot./min. ceea ce conducea la o viteza în sarcină de 6- 8 nd; turația de 300- 330 rot./min. nu se folosea decât excepțional, pentru o durată care nu trebuia să depășească cinci minute. Cu 120 rot./min. se pleca de la cheu, urcându-se treptat la nivelurile intermediare de 180 rot./min. și 220 rot./min. Viteza de 12,4 nd. notată în specificația tehnică sovietică se referă probabil la rezultatul obținut la o turație maximă a motoarelor, fără remorcă, chestiune absolut nepractică, remorcherele românesti pr. A202 deplasându- se cu viteze cuprinse între 8 și 10 nd (fară sarcină).

Temperatura optimă de funcționare a motorului era de 55 grade Celsius, având o temperatură minimă de pornire de 30-40 grade. Răcirea se realiza direct cu apă de mare, în circuit deschis. Temperatura era reglată prin ajustarea manuală a debitului de apă în funcție de temperatura apei mării. Apa era absorbită prin două valvule kingstone dispuse pe fundul navei, simetric fața de chila. În timpul iernii, motoarele erau încalzite la temperatura optimă de pornire cu ajutorului aburului produs de instalația de caldarină.

Tabloul tahometric:

 Pornirea motoarelor se efectua cu ajutorul aerului comprimat stocat în butelii (30 kg/m3). Distribuitorul de aer comprimat acționa cilindri în secvența 1, 3, 5 ,2 , 4, 6; pentru marșul înapoi, motorul era oprit complet timp de 2-3 secunde, apoi distribuitorul de aer acționa cilindri în ordinea 2, 6, 3, 5, 1, 4. Manevrele cu motoarele erau limitate de numărul de butelii aflate la bord. Linia axială era conectată direct la arborele motor, fără reductor.

Motor 6DR30/50 la bordul unei nave sovietice; se observă telegraful, la dreapta tabloului tahometric:

Condițiile din sala mașini erau dificile, în principal din cauza temperaturii care atingea 50 de grade Celsius. Uleiul și motorina prelinse  pe blocul motor generau vapori toxici. Existau și scapări de monoxid de carbon, care într-o anumită concentrație produceau somnolență. În marș se țineau deschise capacele șahtului pentru a se compensa aerisirea deficitară. La toate acestea se adăugau tangajul și ruliul, remorcherul dând pe mare agitată benzi mari ce puteau depăși 30 grade.

Elicele erau din bronz, cu patru pale, pas fix, diametru 1,7 m; elicele de rezervă erau din oțel; în documentația tehnică sovietică, elicele de bronz sunt intitulate ”de viteză”, iar cele de oțel – ”de tracțiune”. Fotografia unui remorcher sovietic pr. A202 în curs de dezmembrare (airbase.ru):

La bord se aflau două compresoare electrice tip  20K-1-E6/1 cu o capacitate de 30 m3/oră.

Rezerva de motorină pentru motoarele principale se ridica la 86,80 tone, carburant de rezervă 14,30 tone, caldarina 10 tone, ulei 3,8 tone, provizii 6,85 tone, apă potabilă 5,05 tone, apă dulce 24,40 tone.

La bord erau montate o sondă Nel 4 pentru determinarea adâncimii apei, compas SRP-5, loch mecanic, mașină de gătit electrică, boiler, unitate frigorifică, toate de fabricație sovietică.

Atelierul navei era prevăzut cu un strung sovietic1615M (ulterior înlocuit cu unul românesc fabricat la Reșița), mașină de găurit fixă NS-12A, polizor aparat de sudură, etc.

Tunurile de apă erau alimentate de o pompă centrifugă acționată de un motor diesel D107 de fabricație românească, asigurând un  debit de 27 m3/oră. Pentru amorsare erau montate la bord două pompe dedicate, dar se prefera amorsarea folosind apa din instalația pentru stins incendii. Pompa era alimentată printr-o valvulă kingstone separată.

Remorcherul azer A640; traseul conductelor pentru tunurile de apă este foarte vizibil, acestea fiind piturate în roșu:

 

Extrase  din planurile de șantier ale clasei A202 (airbase.ru) :

Interioare N.S.116

Ușa de la camera pentru armamentul de infanterie (foto colecție privată):

Culoarul către camera de armament; în dreapta, careul ofițerilor, în față, printr-o ramificație in formă de ”Y” spre cabinele pentru cadre (foto colecție privată):

Careul maistrilor militari (foto colecție privată):

Drept în față este frigiderul navei, în stânga conducta pentru alimentarea furtunelor de incendiu (foto colecție privată):

Reconstruirea remorcherului maritim R.M.101

La finalul anilor ’80 s-a hotărât modernizarea celor două remorchere. Proiectul a fost elaborat de către Centrul de cercetări maritime Constanța, iar lucrarea repartizată Șantierului Naval Militar Mangalia.

Șantierul Naval Militar Mangalia.În planul III poate fi observant R.M.101 în reparații capitale (colecția autorului):

Vechile 6DR30/50-6 au fost înlocuite cu două motoare 6 LDSR-2SJ(K)  fabricate la Reșița de 1200 cp fiecare. Pupa navei a fost reproiectată, elicele sunt montate în duze acționate electric care pot fi manevrate  independent; cârma a fost eliminată.

La pupa s-a muntat un cabestan nou.

Instalația electrică a fost refăcută și folosește curentul alternativ.

Fotografie rară cu R.M.101 în timpul reconstrucției din anii '90. Se observă depunerile de alge marine cauzate de întreruperile îndelungate în executarea lucrărilor pe fondul finanțării insuficiente a proiectului (foto colecție privată):

Vechile tunuri sovietice au fost înlocuite varianta navală a tunului A-436 cal.30 mm si două mitraliere MR2N cal. 14,5mm, toate de fabricație româneasca (fotografii din colecție privată):

Lucrările s-au desfășurat cu greutate din cauza finanțarii insuficiente. Șantierul executa lucrări doar în limita bugetului alocat, astfel că remorcherul a fost livrat abia in 1998. Din cauza lipsei finanțarii s-a renunțat la modernizarea N.S.116.

R.M.101 cu  puntea este piturata în roșu (foto revista “Marina Română):

Fotografii din anul 2015 (navy.ro):

R.M.101 și remorcherul sovietic ”Nepristupnâi”  (”Неприступный”), fotografii alaturate pentru o mai bună observare a modificărilor:

Exercițiul Pontica (anul 2006, navy.ro):

14 iulie 2011 (colecția autorului):

16 august 2012 (colecția autorului):

15 august 2017 (colecție privată):

 5 septembrie 2019; la bord este instalată o nouă macara piturată în alb (colecția autorului):

Exercițiul Neptune strike (19 septembrie 2019, foto navy.ro):

Septembrie 2023 (colecția autorului):

 Au trecut mai mult de două decenii de la modernizarea R.M.101. Cu câțiva ani în urmă fuseseră avansate câteva ipoteze privind înlocuirea sa cu un remorcher maritim nou. Din păcate, restricțiile bugetare au blocat acest proiect. Rămâne de vazut ce soluție va fi aleasă pentru ca Marina Militară să aibă în serviciu un remorcher maritim.

 Alte remorchere maritime contemporane cu cele românești:

Remorcherul francez ”Implacable” (ex.” Föhn II”); în serviciul Marinei Franceze în perioada 1946- 1973. Face parte dintr-o serie de remorchere- spărgător de gheață, cu abur, construite în șantierul naval finlandez Crichton-Vulcan din Turku. După razboi, remorcherele au fost repartizate Franței și U.R.S.S. (foto Marines de guerre et Poste Navale)

Remorcherul cu abur sovietic "Baku", clasa ” Föhn II” (fleetphoto.ru)

Remorcherul francez ”Hippotame” (ex. ATA 125) ; deplasament 640 tone, lungime x lățime x pescaj 42,58 x 8,40 x  4,85 m , 1850 cp; lansat în 1943 în S.U.A., în serviciul marinei franceze 1963- 1986; propulsie diesel- electrică General Motors Diesel-electric model 12-278A (foto Marines de guerre et Poste Navale):

Remorcherul sovietic ”Kamenka” (”Каменка” proiect 854), în serviciu 1951- 1972; deplasament maxim 877 tone, lungime x lățime x pescaj 47,90 x 9,97 x  3,51 m , viteză 11,5 nd., o mașină cu abur de 800 cp.(fleetphoto.ru)

Remorcherul maritim francez ”Éléphant” (ex. “Bär” , retras din serviciu în 1981); deplasament 880 tone,  lungime x lățime x pescaj 51 x 10,20 x  4,20 m , 2000 cp, echipaj 40 (foto Marines de guerre et Poste Navale)

Remorcherul maritim francez ”Bélier” (1953-1976); deplasament 880 tone,  lungime x lățime x pescaj 51 x 10,20 x  4,20 m , 2000 cp, echipaj 40 (foto Marines de guerre et Poste Navale)

Remorcher est-german, proiect 270; au fost construite în perioada 1956-1959, modernizate în 1983; Deplasament 282 tone, lungime x lățime x pescaj 30,5 x 8,5 x 2,18-prova/ 3,22-pupa m, viteză 10,4 nd, 544 cp. După reunificarea germană, cele șase remorchere au fost vândute altor marine militare sau  operatorilor civili. În varianta modernizată a  fost construita o platformă în fața comenzii  pentru tunul 2M-3 cal.25 mm.

Remorcherul- spărgător de gheața vest-german  ”Eisvogel” (1961- 2006); deplasament 560 tone,  lungime x lățime x pescaj 38,85 x 9,70 x 3,72 m , 2400 cp, 13 nd., echipaj 16.  

Remorcherul est-german ”Thale” (1963=1992); Deplasament 823 tone, lungime x lățime x pescaj 44,7 x 10,7 x 3,90 m, viteză 12 nd, 1770 cp, echipaj 23:

Remorcherul- salvator vest-german  ” Wangerooge” (1968- 2022); deplasament 785 tone,  lungime x lățime x pescaj 52,70 x 12,20 x 3,50 m , 2000 cp, 12 nd., echipaj 33.

Remorcherul maritim francez  ”Malabar” (1976- 2017); deplasament 925 tone,  lungime x lățime x pescaj 51 x 10,50 x  5,70 m , 4600 cp, 13 nd., echipaj 30, două mitraliere cal. 12,7 mm (foto Marines de guerre et Poste Navale)

Remorcherul portuar și maritim francez ”Maito” (1984- prezent); deplasament 280 tone,  lungime x lățime x pescaj 27,60 x 8,90 x  3,80 m , 1280 cp, 11 nd., echipaj 6 (foto Marines de guerre et Poste Navale)

Remorcherul britanic  RMAS “Powerful” (1985- 2008); deplasament 384 tone,  lungime x lățime x pescaj 38,80 x 9,42  x  4 m , 2640 cp, 12 nd., echipaj 5

Remorcherul iugoslav PR-41 ”Orada”  (1988- prezent); deplasament 471 tone,  lungime x lățime x pescaj 32,79  x 8,27  x  3,40 m , 1770 cp, echipaj 20

Remorcherul german "Wustrow" (ex."Zander", proiect 414). A intrat în dotarea Volksmarine în anul 1988, apoi a fost preluat de către Bundesmarine. Deplasament 288 tone,  lungime x lățime x pescaj 30,27 x 8,40 x  2,50 m , 721 cp, 11 nd., echipaj 10; retras din serviciul marinei germane în 2010. 

Remorcherul polonez H6  (1992- prezent); deplasament 332 tone,  lungime x lățime x pescaj 27,80 x 8,90 x  3,66 m , 1300 cp, 12 nd., echipaj 17

Remorcherul maritim francez ”Lubéron”  (2002- prezent); deplasament 510 tone,  lungime x lățime x pescaj 36,30 x 11,60  x  5 m , 5000 cp, 14 nd., echipaj 8 (foto Marines de guerre et Poste Navale)

Remorcherul polonez H-13 Przemko (2021- prezent); deplasament 490 tone,  lungime x lățime x pescaj 29,20  x 10,40  x  4,20 m , 3260 cp, 12 nd., echipaj 10, propulsoare azimutale:

Remorcherul bulgar "Mizar", în serviciu din anul 2022. Deplasament 382 tone,  lungime x lățime x pescaj 28  x 8,20  x  3 m , 2430 cp, 12,5 nd, echipaj 10. Nava a fost construită la  Singapore în 1990 (proiect 396). A fost folosită de mai multe companii de stat bulgarești care nu au înregistrat rezultatele financiare deosebite. Remorcherul nu a mai fost folosit din cauza lipsei fondurilor pentru întreținere. În decembrie 2021 a fost alocat marinei militare și a intrat în reparații capitale, iar în 2022 primește pavilionul marinei militare bulgare.

În loc de încheiere....

Remorcherul "Prometei" lansat la Galați a fost reconstruit și este în prezent ambarcațiune de lux.