Instalația anti-submarină reactivă sovietică R.B.U.- 2500 (РБУ-2500 реактивно-бомбовая установка-2500) a apărut în Marina Română în anul 1968, odată cu intrarea în serviciu a vânătoarelor de submarin mari proiect 204. Importul lor a continuat fiind folosite pentru dotarea corvetelor românești proiect 1048 (cod NATO- Tetal I) și a crucișătorului ușor 111 "Muntenia"(varianta 1985).
Instalația anti-submarină R.B.U.-2500 la bordul corvetei românești 260 (foto navy.ro):
Corveta românească 263 "Viceamiral Eugen Roșca", proiect 1048 (foto navy.ro):
R.B.U.-2500 este relativ ieftin, simplu și robust, ușor de fabricat și de utilizat. Spre deosebire de predecesorul său, R.B.U.-1200, poate fi orientat în plan vertical și orizontal, dispunând și de stabilizare parțială.
Caracteristici generale:
anul intrării în serviciu: 1957
raza de acțiune minimă / maximă: 550 / 2500 metri
elevație: 50 grade
lungime: 1,7 metri
lățime: 2,3 metri
înălțime: 1,6 metri
lungimea țevii: 1600 mm
calibru: 212 mm
cadența: 3,2 lovituri / s
greutate (gol): 3,46 tone
numar de țevi: 16
timp de încărcare: 12- 18 minute
Proiectilul folosit este bomba reactivă anti-submarin nedirijată denumită în Marina Română B.R.2500 (bombă reactivă) sau G.R. 2500 (grenadă reactivă); în limba rusă denumirea este RGB 25 (pеактивная глубинная бомба РГБ 25 - bomba reactivă de adâncime)
Caracteristici generale:
greutate: 82,6 kg
propulsie: motor-rachetă cu combustibil solid
lungime: 1337 mm
calibru: 212 mm
greutate încărcătura exploziv: 24,6 kg TNT
imersiune: 10- 330 metri
viteza bombei în aer: 400 m/s
timp de zbor: 4- 25 s
viteza scufundare: 25 m/s (surse rusești dau valoarea de 11 m/s)
aparat de aprindere: UDV25
raza de impact: 5 metri
eficacitate: salvă de 16 lovituri: 20- 40%; salvă de 32 lovituri: 55- 65%
B.R.2500:
B.R. 2500 aflată la Muzeul MarineiRomâne din Constanța:
.jpg)
.jpg)
Cantitatea de TNT este mai mică decât la modelul B.R.1000, un compromis acceptat în vederea creșterii razei de acțiune și a vitezei de scufundare. Grenada reactivă este stabilizată pe traiectoria aeriană printr-o mișcare de rotatie obținută prin construcția duzei de evacuare.
La contactul cu marea, grenada reactivă se armează, explozia poducându-se la impactul cu ținta sau la o adâncime prestabilită; reglarea adâncimii se realizează indirect prin presetarea unui timp de întarziere.
Conducerea focului se execută automat, informațiile primite de la sonar sunt prelucrate de un calculator analog care stabilește soluția de tragere și deschide focul, orientând automat instalația de lansare. Aceasta este acționată electric, dar în caz de avarie se poate manevra manual.
Încărcarea manuală ramâne unul din punctele slabe ale R.B.U.-2500. În magazie sunt stocate vertical bombele anti-submarin, iar ridicarea lor pe punte se execută cu ajutorul unui elevator electric având un ritm de cinci bombe/minut. În caz de avarie, poate fi acționat manual, dar în acest caz pot fi ridicate doar două bombe/minut. Imagini de la bordul corvetei 260 în timpul exercițiului "Pontica" din anul 2006 (foto navy.ro):
Corveta 260 după o tragere cu R.B.U.-2500 (colecția autorului):
Marinari români încarcă un R.B.U.-2500 într-o fotografie pentru coperta revistei "Viața militară" nr.7 din 1970:
Sovieticii au fost reticenți în a livra României R.B.U.-6000, sistem reactiv superior care dispunea de încărcare automată. Probabil că nici nivelul producției acestuia nu era la un nivel satisfacător. Marina Română a trebuit să se bazeze pe R.B.U.-2500 pentru navele proiect 204 și 1048.
Corvetele românesti proiect 1048 "Amiral Petre Bărbuneanu" și 263 "Viceamiral Eugen Roșca" intrate în serviciu în 1983, respectiv 1987, au la bord arhaicul R.B.U.-2500, care încă de atunci era considerat depășit. Probabil sunt ultimele nave anti-submarine active care mai folosesc acest sitem.
Cronologie ilustrată- nave sovietice dotate cu R.B.U.-2500
Distrugatoare/ nave de recunoaștere radiotehnică proiect 30bis/31 (эскадренных миноносцев/корабли радиотехнической разведки проекта 30бис/31); în fapt reprezintă modificari succesive ale proiectelor 30, 30K bazate pe distrugatoarele clasei 7U din perioada interbelică; construcția lor a fost oprită în anul 1953, urmată de programe de modernizare. (foto airbase.ru):
Distrugator sovietic proiect 41 (эскадренные миноносцы проекта 41) intrat în serviciu în anul 1955; două înstalații R.B.U.-2500 sunt montate la pupa, în borduri (foto airbase.ru):
Distrugătorul sovietic "Prozorlivi" ("Прозорливый"), proiect 56M, variantă îmbunatațită a distrugătoarelor proiect 56 (эскадренные миноносцы пр.56), construite în perioada 1953- 1958 (foto airbase.ru):
Escortor proiect 50 (cторожевые корабли проекта 50, cod NATO "Riga" ) construite în perioada 1951- 1958 (foto airbase.ru):
.jpg)
.jpg)
Dragor maritim și navă de pază a coastei proiect 264A (mорские тральщики, пограничные сторожевые корабли,cod NATO T-58) pus în serviciu în perioada 1958- 1962 (foto airbase.ru):
Vânător de submarine proiect 204, serie construită în perioada 1960- 1968 (mалые противолодочные корабли проекта 204, cod NATO "Poti"); deși proiectate să utilizeze R.B.U.-6000, pe primele nave de acest tip au fost instalate RBU- 2500 din cauza numărului insuficient de sisteme RBU- 6000 disponibile (foto airbase.ru):
Escortoarele proiect 159 (cторожевые корабли проекта 159, cod NATO "Petya"). Primele 19 nave ale seriei (puse în serviciu în perioada 1961- 1965) au fost echipate cu R.B.U.-2500, următoarele 37 au folosit R.B.U.-6000.(foto airbase.ru)
Bibliografie:
revista "Marina Română"
navy.ro
revista "Морской сборник"
Jane's weapon systems
Marian Moșneagu- "Stabilimentele de construcții și reparații navale ale Marinei Militare" (CCN nr.61/3 noiembrie 2017)
Comentarii
Trimiteți un comentariu