VB94 "Grivița", prima vedetă blindată din generația a III-a

În 1978, seria vedetelor blindate fluviale proiect 780 era încheiată. Cele 18 vedete, grupate în trei divizioane se aflau în compunerea Brigăzii 24 Fluviale. Programul de înzestrare 1981- 1985 prevedea punerea în serviciu a încă două divizioane de vedete fluviale cu caracteristici superioare care urmau să utilizeze la maxim capacitățile de poducție ale industriei naționale. 

Probabil că și vizita în Vietnam efectuată de o delegație din care a facut parte și viceamiral ing. Nicolae Hîrjeu a  avut un rol important în această decizie. Au fost analizate împreună cu partea vietnameză  operațiunile desfășurate în Delta fluviului Mekong, iar conducerea Marinei Militare a tras propriile concluzii. Era nevoie de o navă mai bine înarmată decât vedetele blindate proiect 780 și care să asigure sprijin  eficient pentru forțele terestre ce acționau în apropierea fluviului.

Proiectul (nr.1140) a fost realizat de către ICEPRONAV Galați și modificat de Biroul de proiectare al Șantierului Naval Militar Mangalia (S.N.M.M.). Tunul, mitralierele, lansatoarele de proiectile reactive, oțelul pentru blindaj erau adaptări pentru uzul naval ale unor produse aflate deja în fabricație în industria națională.

Vedere laterală a VB94 "Grivița" (revista MODELISM):

Caracteristici tehnice generale:

deplasament: 271 tone

lungime x lățimex pescaj: 40 x 8 x 1 metri

propulsie: trei motoare diesel 12 Boxer 165, 3 x 1200 cp și două generatoare diesel de 40 KVA

viteză: 30 km/h 

autonomie: 500 km 

proiectant: ICEPRONAV Galați/ S.N.M.M.

constructor: Șantierului Naval Militar Mangalia 

armament: un tun cal. 100 mm, două instalații de lansare a proiectilelor reactive nedirijate cal. 122 mm, două mitraliere cal. 14,5 mm, două mitraliere cal. 7,62 mm, rachete anti-aeriene Strela-2M, șine pentru lansarea minelor.

Nava dispunea de sondă ultrason, stații radio tip R619 și R1301,  instalație dozimetrică AGF-1M, stație de radiolocație de navigație Mius; în vederea reducerii semnăturii magnetice, la bord se afla înstalația pentru reglarea curenților în înfășurări PAM-1.

Blindajul era compus din plăci de oțel de 10 mm grosime, material  similar cu cel folosit la construcția TAB-77.  La centrul navei, blindajul era amovibil putând fi înlăturat în vederea reducerii consumului de carburant.  Această soluție nu a fost folosită decât pentru VB94.

Motoarele au fost proiectate de specialiștii români de la Institutul Național de Motoare Termice București având ca punct de plecare modelul unui motor vest-german produs de MTU. Fusese luată în considerare și o echipare sovietică cu  trei  motoare M-401A, dar s-a renunțat. Nava avea trei elice cu pas fix și  cârme acționate electric.

VB94 "Grivița" la Tulcea după 1990 (foto colecția MODELISM):

Tunul cal.100 mm a fost instalat într-o turelă de construcție specială, din plăci sudate, cu greutate semnificativ mai redusă decât a celei folosită pe TR-77-580. Evident, grosimea blindajului era mult inferioară. Turela de la bordul vedetei blindate 177 "Opanez", identica cu cea de pe "Grivița" (foto navy.ro):

Două turele de tip ZN-10 conțineau fiecare o mitralieră cal.14,5 mm și una cal. 7,62 mm; era modelul de turelă preluat de la TAB-77 ( foto VB180 "Rahova"):

A.P.R.N. - Aruncător de Proiectile Reactive Navalizat. În poziția de marș cele două lansatoare se aflau sub nivelul punții. Inițial, mecanismul de acționare era electric, dar rezultatele nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Biroul de proiectare al S.N.M.M. a redesenat întregul sistem folosind un mod de acționare hidraulic. Aruncătorul avea  patruzeci de țevi cal. 122 mm ce puteau lansa rachete nedirijate cu o bătaie maximă de 20 km, o salvă completă fiind lansată în mai puțin de 16 secunde;la bord exista o rezervă de muniție pentru încă două salve complete. (imagine de la bordul VB180 "Rovine", navy.ro):

Rachetă Strela-2M produsă în România sub licență sovietică; fotografie de la bordul VB177 "Opanez" (navy.ro):

În timpul testelor au fost  rezolvate de către Biroul de proiectare al S.N.M.M. o serie de deficiențe: din cauza undei de șoc produse de tunul cal. 100 mm, capacele de pe punte aveau tendința să se deschidă; instalația de ancorare, instalația de manevrare a APRN au fost reproiectate.  

VB94 a intrat în compunerea Divizionului 118 Vedete blindate fluviale staționat la Tulcea  în decembrie 1984. După 1990, a primit numele "Grivița". 

"Grivița" nu a fost foarte populară printre marinari. Profilul jos, fără suprastructură și cu timoneria la prova, sub nivelul tunului cal. 100 mm,  era privit ca nepractic: "noi suntem marinari, nu suntem tanchiști!". În plus, gura tunului era foarte aproape de comandă, iar la trageri, unda de șoc creea o stare de disconfort pentru ocupanții acesteia. În decembrie 2004 vedeta a fost retrasă din serviciu și tăiată la fier vechi.

Proiectul 1140 a fost o excelentă bază de plecare pentru seria următoare de vedete blindate fluviale, respectiv proiectul 1140M. Sistemele de armament au fost testate, la fel și noile motoare proiectate și fabricate în România. "Grivița" rămâne o navă interesantă, cu o arhitectură inedită.

Mai jos este una dintre fotografiile de final  ale vedetei blindate "Grivița"; mitralierele turelelor ZN-10 au fost deja demontate. Se observă ferestrele timoneriei și cabestanul electric al instalației de ancorare (colecția revistei MODELISM, fotografie realizată la Tulcea de către dr.ing. Cristian Craciunoiu)

Bibliografie:

 

Revista "MODELISM"

Revista "Marina Română"

"Marina Militară Română (1959- 1990). Evoluția puterii navale a României în perioada participării la Tratatul de la Varșovia"- autor Marian Tănase, Editura Militară, 2025 

"Stabilimente de construcții și reparații navale ale Marinei Militare"- autor comandor dr. Marian Moșneagu, CCN nr.61, 3 noiembrie 2017