Navele pentru demagnetizare ”Automatica” și ”Electronica”

 

Cele două nave au fost construite la Șantierul Naval Brăila, intrând în serviciu la 9 decembrie 1972 (”Automatica”) și 6 august 1973 (”Electronica”).

Caracteristici generale:

Deplasament: 160 tone

Lungime: 38 metri

Lățime: 5,5 metri

Pescaj: 1,4 metri

Viteză: 12,5 nd

Armament: o mitralieră MR2N cal.14,5 mm, două mitraliere DSKM cal. 12,7mm

Propulsie diesel- electrică, 600 cp, o singură elice. 

Misiunea celor două nave era de a reduce semnătura magnetică a navelor de luptă în vederea micșorării riscului creat de minele fără contact. Generatorul diesel de la bord (care era folosit și pentru alimentarea motorului electric de propulsie) furniza curentul electric necesar demagnetizării.

”Automatica” a fost transferată la Mangalia, în timp ce ”Electronica” a rămas la fluviu.

"Automatica" la Mangalia, probabil în anii '70; este singura fotografie pe care o dețin cu această navă. 

"Electronica" la Brăila  (foto revista "Marina Română"):

Dr. Ștefan Maximencu, radiotelegrafist la bordul dragorului de radă DR19, își amintește:

 "În anii '70 (mai exact, 1974-76), "Electronica"  era staționată la Tulcea, făcând parte din DNA (Divizionul de Nave Auxiliare). Dana divizioanelor navelor militare ce se subordonau Brigăzii 24 Fluviale (cu comandamentul la Tucea)  era amplasată pe malul drept al Dunării -Canalul Tulcea (și nu cum este numit "Dunărea -braț Sf. Gheorghe" pe Google Maps!). Dinspre amonte înspre aval se aflau Divizioanele de Vedete Blindate, apoi Divizionul de Dragoare de Radă, adică UM 02128: nava bază, DR17, DR18, DR19, DR26, DR27 si DR28. 

Reconstituire a pozițiilor divizioanelor de nave militare aflate la Tulcea la mijlocul anilor '70 (imagini Google Maps prelucrate de către dr. Ștefan Maximencu): 

Dragor de radă:

 

În aval de dragoarele de radă, era Divizionul Nave Auxiliare (DNA) cu nava bază, nava de demagnetizare "Electronica" , un remorcher fluvial, atelier plutitor, ceamuri etc.

Demagnetizarea se făcea pe un braț al Dunării Vechi care se vărsa în brațul Sulina în dreptul milei 8,5 ("opt jumate"). Punctul de demagnetizare era plasat la ceva distanță de canalul Sulina, cred că la peste 1 km, Dunărea Veche era mai largă în acel punct; patru mari geamanduri metalice, sferice erau  ancorate aici. Nava ce urma a fi supusă demagnetizării era amarată la aceste geamanduri pe axul Nord-Sud, apoi coca și suprastructurile erau  înconjurate cu cabluri groase de aproximativ patru centimetri diametru care formau cercuri în planuri perpendiculare pe axul longitudinal al dragorului. "Electronica" era plasată în apropiere, la 10- 20 m distanță. Echipajul dragorului era debarcat înainte de a începe demagnetizarea propriu-zisă. Chiar în acel loc, pe malul drept al Dunarii Vechi erau casuța, grădina, via și câțiva pomi ale unui bătrân, Iosif Canareica, ce își petrecea vara acolo.

Punctul de demagnetizare, mila 8,5 (imagine Google Maps prelucrată de către dr. Ștefan Maximencu):

Demagnetizarea dragorului era completată apoi prin trimiterea de curent în înfășurările voluminoase de cablaj (produs in R.F.G.!) aflate la centrul navei și care înconjurau compartimentele motoarelor. Acestor înfășurări de cablaj le era atașat un modul de comandă și control amplasat în compartimentul mașini-pupa pe bordul tribord.

Demagnetizarea DR19 la care am fost martor a avut loc in 1976, vara, după întoarcerea de la reparația capitala a DR19 (finalizată la sfârșitul lunii ianuarie 1976).”

"Automatica" a fost tăiată la fier vechi în anii 2004- 2005 odată cu NS116 "Voinicul".

Bibliografie

Revista "Marina Română" 

 

Despre nava pentru demagnetizare "Magnetica"