Vestigiile Războiului pentru Independența României (1877- 1878). Biserica "Izvorul Tămăduirii"

"Sus, deasupra capetelor, o ciocârlie cânta triumfător, iar rațele sălbatice scoteau din când în când sunete distonante; în depărtare se auzea bătaia rară a clopotului unei biserici românești" (William von Herbert- ”The chronicles of a virgin fortress”).
Biserica la care face referire textul de mai sus nu poate fi decât "Izvorul Tămăduirii" din Calafat. În aprilie 1877, William von Herbert, ofițer britanic în armata otomană, se afla staționat între Vidin și Eni- Tabia pentru a preîntâmpina un eventual raid românesc pe teritoriul bulgar și a bloca circulația spionilor  peste Dunăre. Biserica va juca un rol important în primele luni de război, fiind un excelent post de observație pentru artileria română.                                                                                               

Construcția edificiului a început în  1864 la inițiativa lui  Hagi Panait Theodoru, cavaler de Rodos, comerciant bogat  și lider al comunității grecești din Calafat. Lucrările au durat aproape zece ani.

Biserica Izvorul Tămăduirii la 25 ianuarie 2025:

La intrare, vizitatorul este întâmpinat de urmatoarea inscripție: "Din inițiativa și pe cheltuiala familiei cavalerului grec  Panagiotos Theodoros și a comunității elene din Calafat, am ridicat această biserică în anul 1874":

Ctitorii bisericii Panagiotos Theodoros și soția sa:

Membri ai comunității elene din Calafat care au sprijinit construcția bisericii: Theodoros D. Farangas, Theodoros Sa. Farangas, Maria Th. Faranga, Matthos Z. Ioannidis, Emm. A. Petsalis, Elizabet  K. Tahoula, Konstantinos D. Tachoulas, Nikolaos Zoitsa Dimitrios, As Trembas , Ioannis Penelope Georgiadis, Eufrosyni. A. Alexandridi, Municipalitatea Floriga Din Arseni, Efrosyni, A. Alexandridi, Districtul Farika Din Arseni,Nikolaos Maria Lazaris, Heleni Ath. Nikolaidou, Stef. Ath. Nikolaidis, Mich. Papadimitriou, Municipalitatea Din Alexandratos, Vasiliki G. Vereketi, Stef. Ath. Nikolaidis, Mich. Papadimitriou, Dimitrios N. Filiadis, Konstantinos C. P. Theodorou

 

Înființarea Comunității grecești din Calafat, 1869; Ch. Panagioți. Theodorou, Nik. A. Koumpas Geor. Antippas, Spyr. Karantinos, Anna Ch.P. Theodorou, Geor. Zouroglous Dim. Panagiotopoulos, Dim. Georgiadis Dim. Christodoulo, Dim. Arsenis Lazaros Dimitriou, Panag. Charakopos Sultana N. Dimitriadou, Geor. K. Kontis, Mattheos-Aikaterini-Logothetou, Andreas Migopoos, Evangelis-Angeliki Lazari, Theodora Charalambos Kontis, Polyxeni D. Georgiadou, Athanasios Nikolaidis, Eleni Iitzioroseanou, Naum Dimitriadis, Aikaterini Christodoulou Dimou, Konstantinos Christodoulou, Stamato Pantazi, Zissi Mandala, Panagis Florentza George Manda.

Biserica a fost construită pe o pozitie înaltă care domina întreaga zonă, oferind un camp de observare de 360 grade. A fost integrată de la început în sistemul de fortificații al Calafatului, observatorii militari aflați în turlele bisericii putând trimite rapoarte prin intermediul unei stații de telegraf.

Orașul Vidin văzut din turla bisericii Izvorul Tamăduirii (25 ianuarie 2025):

Turla bisericii (imagini din 25 ianuarie 2025):

La 26 aprilie/8 mai 1877 otomanii au deschis foc de artilerie asupra orașului Calafat. Biserica a fost lovită de mai multe ori, dar activitatea punctului de observație a continuat.  

Unul dintre cele mai puternice dueluri de artilerie a avut loc la 12/24 august 1877.

"Șaptesprezece lovituri au fost îndreptate asupra bisericii greceşti, unde se găsea ofițerul observator şi stația telegrafică; un obuz a lovit uşa bisericii, a intrat înăuntru, a explodat și a sfărâmat ornamentele; un altul a pătruns în acoperiş, un al treilea a lovit turnul. În urma acestora, ofițerul nu mai putea face observațiile din cauza zgomotului şi a norului de pulbere. Un al patrulea obuz pătrunde prin fereastra din fața bisericii rupând grilele, face explozie în interior dărâmând şi lovind mai multe părți din interior, un al cincelea loveşte în turnul din mijloc trecând prin ferestre pe care le scoate din zidărie şi în fine al şaselea cade înlăuntrul bisericii, rupând sârmele conductoare şi aparatele. Din acest moment atât ofiţerul, cât şi telegrafiştii geniului au fost siliți a părăsi biserica şi a se adăposti mai înapoi şi în lături după un mal de pământ... Toate bateriile, fără excepțiune, fură atinse, dar mai cu osebire "Independența"  asupra căreia cu drept cuvânt putem zice că ploua cu obuze. Această baterie, grație solidei sale construcții, a putut rezista și astfel garanta atât materialul, cât și personalul ei contra distrugerii. Inamicul nu s-a mulţumit numai a căuta de a reduce la tăcere bateriile noastre, dar a căutat a cauza și pagube oraşului; astfel, douăzeci și șase de case din Calafat au mai fost lovite. Moralul trupei noastre a fost excelent." (extras din raportul colonelului Nicolae Dumitrescu Maican).

La 13 iulie 1877, Osman Pașa părăsește garnizoana Vidin, împreună cu majoritatea trupelor,  și se îndreaptă spre Plevna. Pe frontul de la Calafat va  începe o perioadă  de liniște relativă care va lua sfârșit în decembrie 1877.

Echipa despremarinaromana.com aduce mulțumiri Preotului Ioan și d-lui Mihăiță Toader fară sprijiniul cărora acest material nu ar fi putut fi elaborat.

Bibliografie  

Lucrările de întăriri de la Calafat 

Marele Cartier al Armatei Române de la Poiana 

Bateria Perseverența. Scufundarea canonierei cuirasate ”Podgoriçe”  

Scufundarea corvetei cuirasate "Lütf-ü-Celil"  

Notă:

Toate drepturile sunt rezervate. Utilizarea conținutului publicat pe site fără acordul deținătorului acestuia nu este permisă. Conținutul site-ului poate fi utilizat numai în scopuri personale și necomerciale, cu menționarea sursei acestuia.