Dragoarele maritime proiect 1073

La începutul anilor '70, Marina Română dispunea de patru dragoare de bază și douăsprezece dragoare de radă. În urma evaluării situației  existente s-a decis modernizarea navelor dragor aflate în serviciu și construirea unei noi generații de nave maritime de dragaj.

Modernizarea dragoarelor de bază a fost începută în 1976, proiectul fiind  elaborat de către ICEPRONAV Galați. Programul, care s-a încheiat în 1981, a prelungit resursa navelor cu încă douăzeci de ani.  

În ceea ce priveste construcțiile noi, s-a încercat achiziția unei licențe sovietice pentru un dragor maritim de 650 de tone. Negocierile au fost abandonate în 1976 pe fondul lipsei de cooperare a părții sovietice. Sarcina proiectării unei noi clase de dragoare maritime a fost repartizată ICEPRONAV Galați care a prezentat mai multe variante constând în nave din oțel sau din materiale slab magnetice, cu  deplasamente cuprinse între 490- 600 tone. După o serie de modificări solicitate de conducerea marinei, proiectul  a fost aprobat în anul 1983 și s-a trecut la construcția primei nave a seriei, dragorul maritim 24. Navele  au fost construite de către Șantierul Naval Militar Mangalia (S.N.M.M.). Au fost planificate opt nave, dar au fost lansate doar patru.

Dragorul maritim cu număr de bordaj 24, prima navă a seriei, intrat în serviciu în august 1986; din august 1991 numele navei este "Locotenent Remus Lepri"  (foto navy.ro):

Dragorul maritim 29 intrat în serviciu la 29 decembrie 1988;  din august 1991 numele navei este "Locotenent Dimitrie Nicolescu" (navy.ro):

Dragorul maritim 30 intrat în serviciu la 30 iunie 1989;  din august 1991 numele navei este "Sublocotenent Alexandru Axente" (navy.ro):

Dragorul maritim 25 (intrare în serviciu- 30 martie 1989) este rezultatul modificării proiectului 1073; în noua variantă nava putea executa atât misiuni de dragaj, cât și misiuni de recuperare și întreținere a torpilelor utilizate în exerciții; din august 1991 numele navei este "Locotenent Lupu Dinescu" (foto colecția autorului):

 

Nu deținem până în acest moment date exacte despre licența sovietică vizată de către conducerea Marinei Militare Române, dar este posibil să fie vorba despre dragoarele maritime proiect 266 și 266M (морской тральщик проекта 266, 266М). 

 

Dragorul maritim sovietic proiect 266:

1 — macara; 2 — stopă dragă TEM-2; 3 — vinci de dragaj; 4 — tambur; 5 — tun AK-230; 6 — compartimentul tunului AK-230; 7 — coloană/grilă de ochire; 8-vestibul; 9-coridor; 10- sală de mese pentru echipaj/ sală de prim- ajutor; 11 — sala echipamentelor de refrigerare; 12-timonerie; 13-cameră pentru unitățile electronice ale radarelor MR-104 și Don-M; 14-  radiogoniometru; 15- antena stației MR-104; 16 — reflector; 17-stație Nikhrom AP; 18-Stație radar Don-M; 19-punte de navigație; 20 — depozit piese de schimb; 21 — vizor periscop; 22 — timonerie și camera hărților; 23 — cameră de radiocomunicații; 24 — magazie; 25 — forpic; 26 — puțul lanțului; 27 — magazie; 28 — cală; 29 — magazie; 30 — compartiment hidroacustic; 31 — antenă sonar MG-35; 32 — antenă sonar MG-89; 33 — puț pentru dispozitivul de ridicare și coborâre  ; 34 — cazarma prova (pentru 28 de persoane); 35 — giroscop; 36 — rezervoare de apă dulce; 37 — sala motoarelor prova; 38 — rezervoare de motorină; 39 — post de comandă al instalației de propulsie și energie electrică prova; 40 — sala motoarelor pupa; 41 — centrală electrică și post de comandă pupa; 42 — compartiment pentru mecanismul de schimbare a pasului elicei; 43 — cazarma pupa pupa (pentru 21 de persoane); 44 — rezervor de apă; 45 — magazie pentru drăgi; 46 — magazie pentru provizii; 47 — rezervor de apă dulce; 48 — camera cârmei; 49 — depozitul chimic.

 

Caracteristici tehnice generale dragor 266:

 

deplasament: 560 tone

lungime x lățime x pescaj: 52,10 x 9,40 x 2,65 m

viteză maximă/economică:  16nd/ 12nd

autonomie: 7 zile, 1500 mile

propulsie: două motoare diesel  M-503B (2 x 2500 cp), elice cu pas variabil, trei generatoare diesel

echipaj: 56

armament: 2 x AK-230, șine pentru lansarea minelor, rachete anti- aeriene de tip Strela-3, grenade anti-submarin,  sonar de detectare a minelor MG-69 "Lan" (МГ-69«Лань»); drăgi de contact tip BKT,  dragă magnetică TEM-2, dragă acustică AT-3, cabluri explozive ȘZ1M, fară draga pentru mine de fund

intrarea în serviciu al primului dragor al clasei: 1964

ultimul dragor al clasei a fost finalizat în 1971 

numarul de nave construite: 45 

au fost retrase din serviciu la mijlocul anilor '90

  

Dragorul maritim proiect 266 "Ivan Sivko" (морской тральщик проекта 266,"Иван Сиbко", foto airbase.ru):

 

Dragorul maritim sovietic proiect 266M:

 

Caracteristici tehnice generale pr.266M: 

deplasament: 800 tone

lungime x lățime x pescaj: 61,00 x 10,20 x 2,97 m

viteză maximă/economică:  17nd/ 12nd

autonomie: 10 zile, 3000 mile

propulsie: două motoare diesel  M-503B-3 (2 x 2500 cp), elice cu pas variabil, trei generatoare diesel

echipaj: 68

armament: 2 x AK-230, 2 x 12,7 mm DSKM (ulterior 2 x 25 mm 2M-3), 2 x RBU 1200, șine pentru lansarea minelor, rachete anti- aeriene de tip Strela-2, sonar de detectare a minelor MG-79 "Mezen" (МГ-79 "Мезень"); drăgi de contact tip BKT, dragă mecanică de adâncime  GKT2, dragă magnetică TEM-3, dragă acustică AT-2.

intrarea în serviciu al primului dragor al clasei: 1970 

Dragorul rusesc pr. 266M "Turbinist" (морской тральщик проекта 266М "Турбинист" în septembrie 2019 foto airbase.ru):

Dragoare maritime românești proiect 1073 (foto revista "Marina Română") :

Proiectele 1073 si 266M  au multe asemănări, atât din punct de vedere al armamentului și dimensiunilor, cât și al aspectului general. 

Dragorul  maritim românesc are caracteristici particulare, fiind gândit mai degrabă ca o navă civila înarmată decât ca una militară. O serie de soluții constructive amintesc  de un remorcher. Proiectantul a avut mereu în vedere reglementări ale Registrului Naval Român care nu sunt neapărat aplicabile navelor militare. Această abordare a stârnit   nedumerire  la S.N.M.M. O explicație posibilă ar fi aceea că șeful de proiect de la ICEPRONAV nu mai proiectase nave militare. Oricum, nava este construită foarte solid, trecând cu succes un test dificil la 8 septembrie 2022.

Pentru construcția dragoarelor sovietice pr.266 și 266M s-a folosit oțel cu magnetism redus, elice cu diametru mare și  pas variabil, amortizoare de cauciuc, racorduri flexibile pentru conducte etc. În cazul navelor românești aceste soluții nu au fost disponibile. 

Caracteristici principale proiect 1073 (sursa navy.ro):

deplasament maxim: 800 tone

lungime x lăţime x pescaj: 60,8 x 9,54 x 2,7 metri

propulsie: 2 motoare diesel ALCO 12 R-251 și trei generatoare diesel MB836, două elice cu cinci pale, pas fix, două cârme
viteza maximă: 17 nd
echipaj: 79 

armament: 

două tunuri sovietice AK-230 cal.30 mm cu stație de radiolocație și urmărire a țintelor MR104 (pадиолокационная станция управления артиллерией МР-104 "Рысь" - stația radar de control a artileriei MR-104 "Linx")

patru mitraliere MR4N cal.14,5 mm

instalații pentru lansarea rachetelor anti-aeriene MTU-4M pentru rachetele Strela-2M

două lansatoare anti-submarine reactive R.L.1000

două planuri inclinate amovibile pentru lansarea bombelor anti-submarine B.A.S.66

șine pentru lansarea minelor tip mina magnetica și acustică M.M.A.2 , mina MZ-26, mina marină mecanică de contact cu antene M.M.M.C.A.-1

dragă mecanică cu foarfeci tip DM-2

dragă mecanică de fund tip DMI-1

dragă electromagnetică tip DEMB

dragă dragă acustică tip DA-2

sistemul de dragaj "Trident"

sonar MG-79 dotat cu antenă retractabilă; scopul său era detectarea minelor aflate în raionul de dragaj, avea un câmp de acțiune doar în prova navei, într-un unghi de 35 - 40 grade tribord- babord.

instalație de vedere pe timp de noapte sovietică tip ME-5 (ночного видения МЭ-5 -Тромбон)

radiogoniometru "Automatic"

loch electromagnetic LEM-1

sondă ultrason ECOU 77

stații radio UUS R-619 I, stație radio UUS R-678-N, R654-B

radare de navigatie sovietice Nayada si Krivach 

Instalația PK-14 (bruiaj pasiv de radiolocație) și camera de televiziune subacvatică nu au mai fost montate.

Navele proiectate de ICEPRONAV foloseau oțel pentru corp și punte, duraluminiu pentru suprastructuri. În acest fel, stabilitatea navei era îmbunătățită semnificativ. Razboiul din Malvine- Falkland  a demonstrat vulnerabilitatea acestei soluții. La temperatura de 200°C structurile din duraluminiu încep să își piardă integritatea, punctul de topire atingându-se la numai 500- 600 °C. Conductivitatea termică ridicată a aluminiului exacerbează această problemă, încălzirea producându-se  mai rapid decât în cazul oțelului. La cele de mai sus s-au adăugat și o serie de restricții în utilizarea aliajelor de aluminiu pentru construcțiile navale, restricții de natură economică, legate de costuri și de disponibilitate. Prin urmare, dragoarele maritime sunt construite integral din tablă de oțel. 

În vederea reducerii semnăturii magnetice, navele au la nivelul superior al corpului o înfășurare de cabluri străbătută de curent electric. Acest sistem nu asigură un nivel suficient al demagnetizării, procesul fiind continuat în poligon cu ajutorul navelor pentru demagnetizare. Conștienți de vulnerabilitatea dragoarelor maritime în acțiunile de luptă împotriva minelor magnetice și acustice, specialiștii români au ales soluția utilizării sistemului 'Trident" care permitea navelor să stea departe de zonele periculoase.

Elicele au fost turnate la Galați, apoi expediate la Mangalia unde s-a realizat finisarea și echilibrarea. Prelucrarea elicelor se executa manual, surplusul de material fiind îndepărtat cu polizoare  portabile acționate pneumatic. Echilibrarea ținea de tehnică, de experiență și nu în ultimul rând, de artă. S.N.M.M. avea o echipă de elicari de excepție. Au fost produse câte patru elice pentru fiecare dragor (două de rezervă).

 

Descrierea navei (galerie foto):

 

Tunul sovietic AK-230  cal. 30 mm are rolul de a combate aeronavele și rachetele anti-navă inamice; un calculator analogic dirijează focul prelucrând informațiile  primite de la statia radar MR-104; în cazul avarierii stației radar, tirul se execută manual prin intermediul   grilei de tragere. La bord sunt două tunuri   AK-230 (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Antena stației de radiolocație MR-104 (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Suprastructura care adapostește stația MR104 (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

 

Grila/coloana de tragere (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Mitraliera cal.14,5 mm de producție românească MR4N are rolul de a asigura apărarea apropiată a navei; la bord sunt patru mitraliere de acest tip (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Pe platforma din spatele tunului ar fi trebuit să fie un sistem   MTU-4M pentru rachetele anti-aeriene Strela 2M (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Instalația de lansare bombe reactive  antisubmarin R.L.1000 (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Dragoarele pot executa și misiuni de minare; o parte din flotoare au fost înlaturate pentru a face loc minelor de tip M.M.M.C.A.-1 (dragorul maritim 24, anul 2009, navy.ro).....

 

.... și dragorul 30 în anul 2007 (navy.ro):

 

Macara hidraulică; din considerente de reducere a costurilor s-a optat pentru montarea unor modele deja existente, folosite la echiparea autocamioanelor ROMAN (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Draga acustică DA-2 (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Șalupe- dragor ale sistemului "Trident"; ar fi trebuit să fie câte trei salupe pentru fiecare dragor maritim. Programul nu a fost finalizat, nu s-a reușit decât punerea în funcțiune a unui singur ansamblu dragor maritim- șalupe dragor. (foto colecția autorului):

Flotor mare al drăgii mecanice; spre pupa sunt două flotoare- derivor (foto colecția autorului, anul 2013, DM29)

Flotor derivor  (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Derivoarele drăgii mecanice (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Flotoare de siaj  (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Bucătăria navei (navy.ro):

 

 

Pe comandă se află instalația de vedere pe timp de noapte ME-5; reflectorul de pe catarg iluminează ținta în spectru IR, imaginea este preluată de receptor și proiectată pe un ecran catodic (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

 

Receptorul instalației ME-5 (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

 

Vinciul hidraulic a fost proiectat de către ICEPRONAV Galați și construit la Șantierul Naval Militar Mangalia (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Propulsia este asigurată de două motoare diesel ALCO 12 R-251 fabricate la Reșița sub licența firmei americane ALCO. Sunt motoare proiectate pentru locomotive, adaptate de specialiștii români pentru uzul naval. Turația este controlată de un regulator mecano-hidraulic.(foto navy.ro):

Tabloul de comandă al generatoarelor diesel (foto navy.ro): 

Temperatura depășește frecvent 40 grade în compartimentul mașini (navy.ro)
 

Timona de rezervă (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Componente ale drăgii magnetice sunt păstrate în recipiente cilindrice (foto colecția autorului, anul 2013, DM29)

Vinci de lansare a  șalupei (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

  

Tambuchi acces  magazie (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

 Examinarea camerei cârmei (exercitiul Poseidon 2009. foto navy.ro):

Ancoră de rezervă (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Șaht mașini (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

 Alte imagini ale navei (foto colecția autorului, anul 2013, DM29):

Fotografii din anii '90, când dragoarele maritime mai păstrau puntea piturată în roșu (foto navy.ro):

 Exerciții de dragaj (foto navy.ro):

Dragoare maritime românești traversând Bosforul:

Izbucnirea războiului ruso- ucrainean în februarie 2022 a ridicat noi provocări pentru Marina Română. Ucrainenii au așezat baraje de mine în fața portului Odesa pentru a descuraja o eventuală tentativă a rușilor de a debarca în zonă. Minele ucrainene au început să se desprindă din baraje din cauza vechimii și a furtunilor, apoi au fost duse de curenții marini spre Sud intrând în zona apelor românesti. Consecintele sunt foarte grave deoarece  afectează siguranța navigației și duc la creșterea  costurilor de transport pentru marfurile care tranzitează porturile românești. S-a acționat folosind echipe EOD ambarcate la bordul dragoarelor maritime sau la bordul puitorului de mine și plase 271. Un eveniment grav avea să se producă la 8 septembrie 2022.

Comunicatul nr.97 din 8 septembrie 2022 (sursa navy.ro) :
Dragorul maritim 29 a suferit avarii ușoare în urma exploziei unei mine marine.
Dragorul maritim „Locotenent Dimitrie Nicolescu” (DM-29) a ajuns joi, 8 septembrie, în jurul orei 17.45, în raionul în care se afla, în derivă, mina marină raportată de nava GSP "Falcon”.
Conform procedurilor operaționale pentru aceste intervenții, la bordul navei a fost ambarcată o echipă de scafandri EOD, cu o șalupă specializată în cercetarea și colectarea de informații despre obiectul care reprezintă un pericol pentru navigație, în scopul neutralizării acestuia.
Condițiile hidrometeorologice din raionul maritim în care se afla mina de război s-au înrăutățit, după ajungerea dragorului maritim în raion, din cauza intensificării vitezei vântului (10-12 m/s), marea având gradul 4 (val cu înălțimea de 1,5 – 2 m). Această situație nu a permis lăsarea ambarcațiunii EOD la apă și executarea misiunii.
Deși au fost luate măsuri de siguranță la lăsarea întunericului, ca urmare a condițiilor meteo nefavorabile, nava militară a fost lovită de mina marină, care a fost purtată în derivă de furtună. Deflagrația a produs o gaură de apă de mici dimensiuni, situată la limita liniei de plutire a navei, în zona pupa (partea din spate a navei).
Nu sunt victime sau răniți în urma producerii exploziei, cei 75 de militari ai echipajului navei nu sunt în pericol, flotabilitatea navei nu este afectată, iar la bord nu sunt avarii majore.
Imediat după explodarea minei, echipajul navei a acționat pentru astuparea găurii de apă și pentru limitarea efectelor produse de intrarea apei de mare în compartimentul pupa. Din ordinul șefului Statului Major al Forțelor Navale, nava maritimă cu scafandri "Grozavul” a plecat din portul Constanța, pentru a acorda asistență și pentru a remorca dragorul maritim avariat până în portul Constanța.
Reamintim că Dragorul maritim „Locotenent Dimitrie Nicolescu” (DM-29) a ieșit din portul Constanța, joi, 8 septembrie, în jurul orei 13.15, pentru a executa o misiune de intervenție asupra unei mine de război, care se afla în derivă, la o distanță de aproximativ 25 mile marine (46 km), în direcție NE față de intrarea în portul Constanța.
După declanșarea agresiunii armate a Federației Ruse în Ucraina, aceasta este cea de-a treia mină de război care a ajuns în zona de responsabilitate a Forțelor Navale Române. De la începutul războiului până în prezent, în partea de vest a Mării Negre au fost distruse 28 de mine marine, dintre care trei mine de Turcia, două de România, una de Bulgaria și 22 de Ucraina.

 
Comunicatul nr.98 din 9 septembrie 2022 (sursa navy.ro):
Dragorul maritim "Locotenent Dimitrie Nicolescu” (DM-29) a ajuns vineri, 9 septembrie, în jurul orei 14.00, în portul militar Constanța, unde a acostat, în siguranță, după ce joi, 8 septembrie, s-a deplasat în raionul maritim în care se afla, în derivă, o mina marină raportată de nava GSP "Falcon”.
După impactul cu mina marină, produs în noaptea de 8 septembrie, ca urmare a condițiilor meteo nefavorabile din raionul maritim respectiv, echipajul navei a intervenit pentru astuparea găurii de apă şi pentru limitarea efectelor pătrunderii apei de mare în compartimentul avariat. Ulterior, nava militară a executat marșul de întoarcere spre portul militar Constanța, cu sprijinul remorcherului maritim de intervenţie cu scafandri "Grozavul” și al remorcherului maritim "Viteazu”, care au asigurat asistență și cercetare contra minelor.
În urma producerii exploziei, nu au fost victime sau răniți, cei cei 75 de militari ai echipajului navei au ajuns în siguranţă în portul militar Constanţa, iar la bord nu au fost produse avarii majore. În perioada următoare, nava urmează să fie reparată într-un şantier naval. 

Fotografii ale dragorului după avarie; se poate observa că explozia s-a produs în dreptul  cârmelor; nava este pe asietă dreaptă. 

Nu s-a comunicat   până acum aploarea avariilor suferite. Cauza principală a incidentului a fost faptul că s-a folosit un dragor maritim într-o misiune specifică unui vânător de mine. Dotarea cu vânătoare de mine era aproape de rezolvare în 2007, urmând să fie construite patru nave la S.N.M.M. în colaborare cu firma germană N.V.L. Proiectul a fost abandonat din lipsă de finanțare, efectul secundar fiind prăbușirea S.N.M.M. Achiziția în regim de ugență a două vânătoare de mine britanice în 2024- 2025 a acoperit un gol în flota românească.

Nu a fost comunicat nici tipul de mină. Probabil este vorba de o mina ancorată tip IaM-1, de fabricație sovietică desprinsă dintr-un baraj ucrainean. 

Mina mecanică de contact sovietică IaM-1  (Mорская мина ЯМ-1):

greutate: 172 kg

încărcătură explozivă: 20 kg

tip explozibil: TNT- amatol

lungime x lățime x înălțime: 0,68 x 0,585 x 0,98 metri

adâncime maximă/ minimă a fundului mării: 280 / 2,5 metri 

distanța minimă între mine: 20 metri 

sistemul de detonare: galvanic 

anul intrării în serviciu: 1944

poate fi folosită ca mină de fund (în acest caz nu se desprinde de ancoră) 

pentru adăncimi mai mici de 2,5 metri, taburul cu cablu este blocat, lungimea cablului se setează anterior lansării  

 

 Mina IaM-1:

 Dragorul maritim 24 la Mangalia (colecția autorului. 10 septembrie 2024):

Dragoarele maritime au reprezentat un pas înainte, atât din punct de vedere a dotării cu nave noi, cât și din punct de vedere al avansului creat în domeniile proiectării și construcției. Navele erau mai mari, mai stabile, mai bine echipate decât   dragoarele de bază. Armamentul artileristic, dirijat de sistemul MR104, asigura, cel puțin teoretic, protecția împotriva rachetelor anti- navă. Renunțarea la sistemul de dragaj "Trident" a însemnat o reducere semnificativă a contramăsurilor pentru mine acustice și magnetice. Mijloacele  anti- submarin de la bord au o eficacitate îndoielnică din cauza lipsei mijloacelor de detecția a submarinelor și a vitezei reduse. Incidentul din 8 septembrie 2022 a subliniat o serie de limitări în folosirea dragoarelor, dar acest lucru era cunoscut. Cele patru nave au participat la numeroase exerciții în Marea Neagră și Marea Mediterană. 

 

Dragoare maritime contemporane cu navele românești proiect 1073

 

Două fotografii din timpul războiului rece: dragoarele maritime sovietice proiect 266 (sursa fotografiei airbase.ru, anul 1983) și 266M (sursa fotografiei airbase.ru, 22 octombrie 1985) aflate în patrulare în Pacificul de Nord: 

 

Dragorul maritim sovietic proiect 12660 "Rubin"  (mорские тральщики   проекта 12660 "Рубин"). Deplasament:  1.228 tone, lungime x lățime x pescaj 67,8 x 10,95 x 3,12 metri, două unități de propulsie diesel-electrică M-503B-37 , două elice cu pas variabil, două cârme, patru generatoare diesel, viteză maximă/ economică-  16/ 12  nd., autonomie 3.500 mile/ 15 zile,  artilerie: un tun AK-176 cal 76 mm și un tun AK-603, lansatoare Strela-3, șine pentru lansarea minelor, o dragă de contact GKT-2, o dragă acustică AT-3, o dragă RU, draga electromagnetică TEM-3M, dragă de adâncime,  cabluri explozive ȘZ-3, echipaj 70. În anul 1985 s-a început construcția a trei nave de acest tip, dar au fost finalizate numai două, puse în serviciu în 1988 și 2000.  

Dragorul maritim sovietic "Jelezniakov"  proiect 12660 "Rubin"  (mорские тральщики "Железняков" проекта 12660 "Рубин"):

Dragoarele vest-germane din clasa "Hameln". Au fost construite zece nave în perioada 1989- 1991. Sunt construite din oțel slab-magnetic, fibră de sticlă și lemn;  motoarele și generatoarele diesel sunt montate pe suporți de beton și cauciuc. Deplasament- 620 tone,  lungime x lățime x pescaj- 54,40 x 9,21 x 2,50 metri, două motoare diesel MTU 16V 538 TB9, viteză 18 nd. , echipaj 34; armament: două tunuri Bofors 40/70 mm, rachete anti- aeriene Stinger-Fliegerfaust, șine pentru lansarea minelor, sisteme de contramăsuri electronice Hot Dog/Silver Dog decoy RL, draga mecanică SDG-31, drăgi acustice GBT-3 și GHA dragă magnetică HFG-G-1.

Dragorul german 1095 "Überherrn":

 

Cinci dragoare din clasa "Hameln" au fost modernizate la finalul anilor '90, primind denumirea de clasa "Ensdorf". Deplasamentul a crescut la 650 tone, echipajul la 45 marinari, a fost montată electronică nouă, armamentul a fost întărit cu două tunuri Mauser MLG 27, cal.27 mm; navele operează sistemul de șalupe- dragor dirijate prin radio- comandă tip "Seehund'.

Dragorul maritim rusesc proiect 02668 "Agat",  "Vice-amiral Zaharin" (морской тральщик проекта   02668 "Агат", "Вице-адмирал Захарьин"). Există o singură navă de acest tip construită utilizând coca neterminată a unui dragor maritim proiect 266ME destinat Republicii Vietnam. Nava a fost finalizată abia în anul 2008, dar echipamentul de la bord este superior proiectului 266M. Sistemul de luptă contra minelor are un grad înalt de automatizare în vederea prelucrarii rapide a informațiilor privind tipul și poziția minelor inamice, navigație, protecție anti-aeriană, comunicații. Deplasament maxim: 852 tone; lungime x lățime x pescaj: 61 x 10,20 x 290 metri; viteză maxima 16 nd; autonomie 2700 mile (12 nd.), două motoare diesel tip M503B (2 x 2500 cp), trei generatoare diesel, echipaj 60; armament: un tun AK 306 cal. 37 mm, două mitraliere cal. 14,5mm, drăgi mecanice, acustice și magnetice, sonar, șine pentru lansarea minelor. 

 

Bibliografie:

 

Marian Tănase - "Marina  Militară  Română (1959- 1990). Evoluția puterii  navale  a României în perioada participării la Tratatul de la Varșovia" (Ed.Militară București 2025) 

Comandor dr. Marian Moșneagu- "Stabilimente de construcții și reparații navale ale Marinei Militare"  (CCN, 2017)

Cam. fl.dr. Alaxandru Mîrșu, cdor. dr. Ion Custură, dr. Andreea Atanasiu Croitoru, cdor. Tiberiu Liviu Chodan- "De la divizia de mare la flotă 1896- 2011 -monografie" Ed. Centrul tehnic editorial al armatei, București, 2011

Revista "Marina Română"

Revista "Морской сборник" 

Широкорад А.Б. Оружие отечественного флота. Минск.  Харвест. 2001

Морское минное оружие. Книга 1. Морское минное оружие флота России. С.-Пб., "Отечество", 2009 г.

Платонов А.В. Энциклопедия советских надводных кораблей, 1941—1945.СПб.:  «Полигон», 2002.

navy.ro

bundeswehr.de

airbase.ru 

 

 

Notă:

Toate drepturile sunt rezervate. Utilizarea conținutului publicat pe site fără acordul deținătorului acestuia nu este permisă. Conținutul site-ului poate fi utilizat numai în scopuri personale și necomerciale, cu menționarea sursei acestuia.